Tot în această zi, facem pomenirea Sf. Mucenic Orest, care a pătimit pe vremea lui Diocleţian. Orest a fost prins de guvernatorul Maximin şi obligat să jertfească, însă a refuzat, zicând: "Te înşeli amarnic, ighemoane, necunoscând adevărul! Iată, zeii aceştia sunt făcuţi din aur, argint, aramă şi fier, pentru înşelarea oamenilor. Ei nici nu văd şi nici nu aud, fiind lucruri făcute de mâini omeneşti, care nu pot a-şi ajuta lor, nici a face bine altcuiva. Pentru ce să mă închin lor?"
Orest a fost bătut atât de mult, încât pe trupul său erau numai răni; 40 de ostaşi au făcut cu schimbul, iar uneltele cu care-l băteau s-au sfărâmat. Privind către cer, sfântul a spus: "Dumnezeule, fă cu mine un semn, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze". Şi zicând aceasta, a suflat asupra idolilor din capişte şi îndată aceştia au căzut. Apoi a strigat către ighemon: "Unde este tăria zeilor tăi, pentru ce nu şi-au ajutat lor?" Îndată au fugit toţi, cuprinşi de frică, iar toată capiştea s-a cutremurat şi s-a prăbuşit.
Ţinut şapte zile în temniţă, fără apă şi fără mâncare, Orest a fost torturat cumplit: i-au ars coastele, i-au bătut 20 de cuie în călcâie şi l-au târât legat de un cal sălbatic. Astfel şi-a dat duhul Sfântul Orest.
