Schimbarea sa lăuntrică s-a petrecut în chip minunat, datorită monahului Gherman. În urma convorbirilor duhovniceşti cu monahul, Evdochia a luat decizia de a se boteza în religia creştină. Iar după ce a fost botezată de către Teodot, episcopul cetăţii, Evdochia şi-a împărţit toată averea săracilor, apoi s-a călugărit.
Ajunsă la mănăstire, cuvioasa s-a dăruit celei mai aspre vieţuiri, în desăvârşită ascultare, în posturi, privegheri şi rugăciuni. Nu după mult timp, obştea mănăstirii a ales-o stareţă. Pentru adânca sa pocăinţă, Dumnezeu a învrednicit-o pe Evdochia cu darul învierii morţilor. Cuvioasa a dobândit apoi moarte mucenicească, în timpul persecuţiei pornite de conducătorul cetăţii Heliopolis, Vincenţiu.
"Mieluşeaua Ta Iisuse, Evdochia, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc cu Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre!" (Troparul Sfintei Evdochia)
