Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Nu reusesc sa ramin insarcinata. Sa adopt un copil?"

Sintem sub stapinirea vremurilor pe care le traim. Ne dam sau nu seama, tot ceea ce ne inconjoara, tot ceea ce traim, chiar daca nu sintem constienti, ajunge sa ne influenteze. Ca sint evenimente sociale, politice, culturale, ca sint bucurii personale sau nerealizari ale echipei din care facem parte, fiecare din aceste evenimente ajung sa-si puna amprenta asupra noastra, sa ne faca sa ne comportam intr-un fel sau altul.
Nu stiu citi dintre noi ajung sa analizeze si sa inteleaga de ce li se intimpla ceva sau altceva, ce anume a fost de ajuns sa reactioneze intr-un anumit mod, pozitiv sau negativ. Nici nu stiu daca simtim nevoia sa o facem destul de des. Vine insa un moment in care chiar sintem dispusi sa facem astfel de analize si chiar sa luam decizii in functie de rezultatele acestor analize. Bune sau rele, avem cel putin satisfactia ca sint facute prin propria noastra personalitate, cu propriile noastre puteri, in folosul sau dezavantajul nostru.
Unora le este destul de greu sa ia astfel de decizii, sa isi faca propriile alegeri, propriile optiuni. E apasarea libertatii de decizie. Sau, cine stie, poate responsabilitatea.

Mihai, 29 ani

Fetita ta, Mihaela, de sase anisori se simte terorizata de grupurile de copii de virsta ei. In prezenta voastra, a ta, a sotiei, a bunicilor este mai mult decit comunicativa, se integreaza usor in orice mediu adult, nu intimpina nici o jena in a relationa cu cei din jur. Devine nervoasa, complexata, stresata atunci cind este pusa in situatia de a sta si a se juca cu copiii de virsta ei. Ma intrebi cum vad eu un asemenea comportament, daca este nevoie sa interveniti in vreun fel si mai ales daca este normal, firesc, ceea ce se intimpla cu ea. Hai sa plecam de la ultima ta intrebare - daca e normal, daca este firesc ce se intimpla cu ea... Pai... termeni de "normal" sau "firesc" sint atit de relativi... Nu tot ceea ce se cheama normal, firesc pentru cineva, indiferent cit de mare ar fi autoritatea acelui cineva, nu este sau nu ar trebui sa fie universal valabil, obligatoriu de a fi acceptat de ceilalti. Tata, copilul tau este putin diferit de ceilalti. Imi spui ca prefera compania adultilor in detrimentul celei a copiilor de virsta ei. Acest lucru ma face sa ma gindesc la faptul ca fetita ta a fost crescuta mai mult in societatea celor mari, ca i s-a vorbit totul deschis de foarte mica, de faptul ca a fost educata si a beneficiat de un standard educational si ocupational net superior copiilor de virsta ei. N-ar trebui sa va mire in acest caz faptul ca fetita se simte stinghera alaturi de cei de virsta ei, care, cu siguranta ajung sa o streseze prin infantilismul preocuparilor specifice. Eu zic ca nu ar trebui sa-ti faci griji, ci sa incerci nu sa o cobori pe ea la nivelul copiilor de virsta ei, sa o implici cit mai mult in problemele adultilor, cele care ii fac atita placere. Mai vorbim apoi.

Oana, 32 ani

Te straduiesti de multi ani sa ramii insarcinata, iti doresti si tu si sotul un copil, dar nu ati reusit pina acum. Cineva din familie v-a sugerat, de fapt insista in acest sens sa adoptati un copil. Te intrebi si ma intrebi si pe mine daca e normal sa faci lucrul acesta, daca e bine sa adopti un copil si sa iti accepti soarta asa cum ti s-a dat. Recunosti ca actul adoptiei ti se pare un risc, o loterie, nestiind ce fel va fi acel copil, ce gena poarta, cum se va comporta mai tirziu etc. etc.
Sincer, ai tot dreptul sa iti faci atitea griji. E firesc si normal ca sa-ti fi dorit sa aveti un copil al vostru, singe din singele vostru, nascut si crescut de voi. Daca nu se poate... asta este... luam situatia ca atare - nu sinteti nici prima familie, nici ultima in aceasta situatie. Cit despre adoptie... Hai sa discutam. Iti este teama sa nu ai surprize mai tirziu, iti este teama ca acel copil sa nu provina dintr-o familie cu probleme, sa nu...
Draga Oana probleme pot aparea chiar si atunci cind este vorba despre propriul tau copil, poti avea surprize mai tirziu.
In teorie, in cartile de specialitate, ni se spune ca pina la urma trebuie sa luam in calcul in aprecierea devenirii trei factori determinanti: ereditate, mediu , educatie. Nu putem spune ca un factor are prioritate si altul nu, o confirma evolutia si toate studiile. Nu vreau sa spun ca este vorba aici doar despre intimplare. Nu vreau sa spun ca poti influenta intr-un fel sau altul alegerea si evolutia copilului pe care il vei infia. Vreau doar sa te fac sa intelegi ca nu trebuie sa fii ultrareflexiva, sa stai tot timpul sa faci calcule. Stind prea mult pe ginduri vei ajunge sa-ti dai seama ca timpul a trecut peste tine, vei invoca atunci faptul ca esti prea batrina, ca nu faci fata, ca nu vei putea sa fii apropiata de copil, etc etc. Lasa astea... Ia te rog cit mai repede o hotarire. Pina nu e prea tirziu.




Categorie articol: 

Comentarii