Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Involuţia fiscală

„Revoluţia fiscală”, aşa cum le place guvernanţilor să numească harababura legislativă pornită de la transferul contribuţiilor de la angajatori la angajaţi, s-ar putea lăsa într-adevăr cu o revoluţie. O revoluţie pornită chiar de bugetari, în frunte cu poliţiştii şi profesorii.

Pentru că, dintre toate categoriile de angajaţi ai statului, poliţiştii şi profesorii par a fi cei mai dezavantajaţi de noile măsuri fiscale. În cazul lor, creşterile salariale de la 1 ianuarie 2018 sunt insignifiante, atunci când sunt. Există însă destui poliţişti care s-au trezit că veniturile lor sunt mai mici în acest an, comparativ cu 2017, asta după ce un spor de 40%, acordat celor care asigurau permanenţa, nu se mai aplică din 2018.

Explicaţia ministrului de Interne, Carmen Dan, este halucinantă: „Referitor la sporul de 40%. Acest spor nu a fost tăiat. El a fost acordat ca măsură fiscal bugetară temporară până la 31 decembrie 2017. Acum nu mai există bază legală pentru acordarea sa”. Păi, cine opreşte guvernarea PSD-ALDE să voteze o bază legală pentru acordarea acestui spor şi în 2018?

Şi tot Carmen Dan vine să explice situaţia poliţiştilor: salariile au crescut, dar există şi situaţii punctuale în care veniturile au scăzut. Serios?? Nu ştiu cu ce îl încălzeşte pe cineva faptul că, deşi salariul brut i-a crescut de la 1 ianuarie, el vine acasă cu mai puţini bani în buzunar decât anul trecut. Să nu mai vorbim de angajaţii cu un sfert sau jumătate de normă, care trebuie să mai aducă nişte bani de acasă!

Carmen Dan, ca şi celălalt ministru căruia îi colcăie competenţa în cap, Lia Olguţa Vasilescu, a reuşit performanţa de a-i scoate din sărite pe poliţişti – ultima oară enervaţi cu adevărat de Traian Băsescu, prin 2010: „Doamna Carmen Dan declară aceleaşi minciuni în formă continuată. Minte la fel de lejer ca şi Olguţa Vasilescu. Ea nu înţelege legea salarizării. A amestecat elemente salariale cu elemente nesalariale şi a dezinformat opinia publică. Avem în vedere acţiuni de protest la nivel naţional, în luna martie”, a declarat, ieri, Dumitru Coarnă, liderul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI.

Şi profesorii se pregătesc de proteste, care vor avea loc cel mai probabil tot în martie. „Principala problemă a sistemului se referă la reducerea posturilor, din cauza costului standard per elev, care este calculat greşit. Sunt posturi unice care sunt desfiinţate. Problema salariilor mici este de asemenea gravă”, se plâng şi sindicaliştii din Educaţie. Şi m-ar mira ca valul de nemulţumiri să se oprească aici.

De fapt, aceasta este adevărata  esenţă a marii revoluţii fiscale a PSD-ALDE: salariile au crescut, dar veniturile, în multe cazuri, au scăzut. Asta ca să nu mai punem la socoteală scăderea generală a puterii de cumpărare, diminuată odată cu devalorizarea leului în faţa euro, scumpirile în lanţ din ultimele luni, declanşate de majorarea preţurilor la carburanţi, şi creşterea ratelor la bancă. În plus, nu cred ca mediul economic românesc să fi mai experimentat o aşa bulibăşeală fiscală în ultimii 10-12 ani, un asemenea haos şi o asemenea incertitudine legislativă ca acum. De fapt, România nu a mai experimentat vreodată un asemenea grad de amatorism politic şi incompetenţă guvernamentală, precum cel oferit acum de PSD-ALDE. Şi tare-mi este că încă nu a ajuns nicidecum la apogeu.




Categorie articol: 

Comentarii