Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Incursiuni in subconstientul orasului

Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, profesorul Ion N. Dianescu de la Liceul "Nicolae Balcescu", fost presedinte al Caminului Cultural Judetean Braila, animator al miscarii culturale brailene din perioada interbelica.

Fiul lui Nita si al Anastasiei, Ion Dianescu s-a nascut la 1 aprilie 1899, in comuna Scortaru Nou, judetul Braila (in certificatele de studii se mentioneaza data de 31 martie 1899). Profesorul de mai tirziu Dianescu a absolvit Liceul "Nicolae Balcescu" din Braila in anul 1919. Din 1920, a urmat cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, avindu-l ca mentor pe reputatul prof. M. Dragomirescu. Student fiind, I. N. Dianescu participa la sedintele Institutului de Literatura si publica in Buletinul acestuia alaturi de Nicolae Iordache (Vladimir Streinu), Serban Cioculescu, Al. Tutuianu, Al. Badauta, Scarlat Struteanu, C-tin Rapeanu, N. N. Cretu, N. Russu, H. Roventa, Al. Bogdan, Nicolae Manolescu, C-tin Solomon, Em. Constantinescu, Leonte Copacea, N. Dinculescu, George Visoiu, Ilie I. Ion, C. Ionescu,V. C-nescu, I. Garofoiu, I. Bucur, Raul Theodorescu, Valeriu Grecu, dar si studente precum Aneta Antoniu, Alexandrina Scurtu, Felicia Radulescu-Bancila, Magda Popescu, Didona Dinescu, Felicia Istrati, Natalia Teodoru. D. Murarasi si Pompiliu Constantinescu au ucenicit si ei, mai tirziu, la facerea Buletinului institutului. Intilnirile la care partipa si braileanul I. N. Dianescu se desfasurau sub "bagheta" profesorului Dragomirescu, cel care se multumea sa traga doar concluziile, lasind polemicile, comentariile asupra cartilor "la zi" etc. absolut libere. Asa au fost comentate carti precum "Arhanghelii" lui Agarbiceanu, "Kyra Kyralina" a lui Panait Istrati, "Pasii Profetului", de Blaga, "Tudor Vladimirescu", de Iorga, "Prapastia" de Mihail Sorbul, "Raboj pe bradul verde", de Gala Galaction, "Strada Lapusneanu", de M. Sadoveanu ori "Floarea pamintului", de Demostene Botez. Referitor la polemicile de la sedintele Institutului de Literatura, in buletinele acestuia sint consemnate inclusiv criticile aduse colegilor. Astfel, in sedinta din 14 nov. 1920, Vladimir Streinul il critica pe Ion Dianescu, imediat dupa ce prezentase o comunicare la volumul "Pe drumuri", de Mihail Beza, pe motiv de "contraziceri de apreciere". Nu era primul luat in colimator de critic; Vladimir Streinul il comentase ironic, in 1922, pe Blaga, ba chiar si pe Bacovia.
I. N. Dianescu a absolvit Seminarul Pedagogic Bucuresti, la fel ca si profesorul I. M. Gane, si Facultatea de Litere si Filosofie, luind examenul de licenta in 1923 cu cinci bile albe, "Magna cum laude". Un timp, si-a desfasurat activitatea la Biblioteca Academiei Romane. In timpul liceului si al facultatii, Dianescu a participat, la fel ca si alti braileni iubitori de tara si de istorie, la cursurile Universitatii Populare de la Valenii de Munte, intemeiate de reputatul profesor Nicolae Iorga. Mai tirziu, a fost solicitat de insusi Iorga sa-i fie colaborator.
Dupa absolvirea facultatii, Ion N. Dianescu a fost numit profesor la Liceul de Baieti din Tecuci, la catedra de romana si latina. De la 1 ianuarie 1929, el a fost delegat in mod provizoriu cu girarea directiunii liceului, in locul lui Ioan D. La 1 noiembrie 1931, Dianescu e numit director al institutiei de invatamint. Un an mai tirziu, Mnisterul Instructiunii, Cultelor si Artelor - pe baza raportului prof. N. Bratulescu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice - i-a adus lui I. N. Dianescu multumiri pentru felul in care a gospodarit scoala si internatul, in calitate de director. Din anul 1932, Dianescu este profesor la Liceul "Nicolae Balcescu" din Braila, stabilindu-se definitiv in oras, intr-o casa de pe strada Stefan cel Mare. Dianescu a avut doi copii. A desfasurat o bogata si sustinuta activitate culturala, atit in LNB, cit si in orasul si judetul Braila, in calitate de dascal, dar si de presedinte al Caminului Cultural Judetean Braila. Membru al Asociatiei "Cercetasii din Razboiul 1916-1918", al Societatii "Tinerimea Romana" si al Asociatiei "Avantul", neobosit truditor intru luminarea satelor si educarea tinerilor, profesorul I. N. Dianescu a activat inclusiv in cadrul Bibliotecii "Petre Armencea". A calatorit impreuna cu elevii si studentii braileni in mai toate satele brailene dar si in tara si a organizat sute de sezatori si actiuni de ajutorare a elevilor saraci. Mai tirziu, modelul profesorului Dianescu va fi furat de comunisti, care au transformat caminele culturale in mijloc de propaganda ateo-comunista si de proslavire a dictatorului.
Profesorul I. N. Dianescu a publicat nenumarate articole in presa locala ("Curierul", "Cuvantul", "Ancheta", Poporul romanesc", Foaia invatatorului etc), fiind mai apoi tras la raspundere de catre autoritatile represive, care l-au acuzat de colaborare cu "regimul burghezo-mosieresc" si chiar cu legionarii. La acea vreme, profesorii, preotii si avocatii, intelectualii Brailei, erau tinta atacurilor furibunde ale comunistilor analfabeti, care se ploconeau in fata invadatorilor sovietici. Au fost cazuri cind dascalii au ajuns dupa gratii, cum a fost cel al profesorului Ionescu, arestat pe nedrept de catre comunisti. Cum profesorul Dianescu fusese membru al mai multor asociatii si comitete, nu putea fi trecut cu vederea.
Iubitor al locurilor natale si mare dascal, Ion N. Dianescu a continuat sa-si indrume elevii si sa nu-si plece capul, in ciuda vicisitudinilor. A reusit sa-si intemeieze o impresionanta biblioteca, cu carti valoroase, multe cu autograful si dedicatia autorului. Multe volume pastrate de profesorul de la Liceul "Nicolae Balcescu" fusesera tiparite in prima jumatate a sec. al XIX-lea, de catre I. Heliade Radulescu sau Anton Pann. In 1974, I. N. Dianescu a donat Arhivelor Statului - Filiala Braila mai multe volume valoroase, printre care "Istoria Romanilor" al lui Sincai, "Dictionarul limbei romane", de A. T. Laurianu si I. C. Massim (1871), "Letopisetele Tarii Moldovei", de Mihail Kogalniceanu (1874). Alte documente, fotografii si carti au ajuns la Arhive in anul 1979, prin bunavointa fiicei profesorului brailean. Fostii elevi ai LNB, dar si brailenii iubitori de neam si de tara, toti cei care l-au cunoscut pe I. N. Dianescu, nu l-au uitat si nu-l vor uita niciodata.

CASETA 2:

Un militant pentru cultura mintii si a sufletului

Caminele culturale au fost infiintate dupa Primul Razboi mondial, din initiativa Fundatiei Culturale "Principele Carol", fiind un mjloc important si eficient in culturalizarea poporului, si cu precadere a tineretului. Dupa cum avea sa releve cunoscutul om de cultura brailean Stanca Bounegru in "Monografia Bisericii Sfanta Parascheva din Braila" (2005), in perioada interbelica, statul roman democratic a sustinut infiintarea de camine culturale atit la orase, cit mai ales la sate, sprijinindu-le in construirea de localuri proprii. Adunarea de constituire a Caminului Cultural Judetean Braila, al carui presedinte avea sa fie ales profesorul I. N. Dianescu, de la Liceul "Nicolae Balcescu", a avut loc la data de 25 februarie 1939. Caminele culturale functionau dupa un Statut si un Regulament, fiind conduse de catre un "sfat" ce avea in frunte un presedinte. Printre altele, caminele militau pentru instructie si educatie sau cultura mintii si a sufletului (dezvoltarea gustului pentru citit, pentru stiinta de carte buna, folosirea bibliotecilor, cinstirea si incurajarea faptelor bune si "osindirea naravurilor rele", pastrarea datinilor stramosesti), atitudine pozitiva fata de munca (invataturi, exemple si deprinderi pentru munca chibzuita si spornica - buna chiverniseala gospodareasca, invatarea unor mestesuguri si indeletniciri casnice, cultura legumelor, a pomilor, florilor, apicultura etc), apararea sanatatii (sfaturi indemnuri si conferinte igienice organizate de Serviciul Sanitar al Municipiului Braila, educatie fizica), constructii de folos obstesc, organizarea de sezatori, serbari si sarbatori nationale, colinde, coruri, recitaluri, piese de treatru etc. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, caminele au devenit tribune ale renasterii nationale. Fundatia Culturala Regala si Societatea "Astra" Sibiu au organizat concursuri de cintece, jocuri si costume romanesti traditionale in toata tara, prin intermediul caminelor culturale, pastrind vie constiinta nationala. De exemplu, pe 4 iulie 1942, la Braila, s-a desfasurat marele concurs judetean la care au participat braileni din toate localitatile. Profesorul Ion N. Dianescu, presedintele Caminului Cultural Judetean Braila, scria despre eveniment in ziarul "Cuvantul", numindu-l "o izbutita manifestare de vitalitate romaneasca".




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii