Am aflat astfel că, mai nou, instituţiile de credit sunt obligate ca, la solicitarea ANAF, să comunice, pentru fiecare titular care face obiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi. Prin conturi deschise se înţelege toate tipurile de conturi de care poate dispune un client, indiferent de monedă, şi dacă acestea sunt deschise sau între timp au fost închise. Cu alte cuvinte, la un singur click distanţă inspectorii Fiscului pot afla cu exactitate când aţi fost cel mai recent la un restaurant şi de câţi lei aţi făcut consumaţie, ca să luăm cel mai banal exemplu. Aberaţia merge şi mai departe pentru că oamenii Fiscului pot să afle dacă şi ce măsuri contraceptive folosiţi, în cazul în care, după restaurant, plătiţi cu cardul şi la farmacie.
Toate aceste prevederi sunt cuprinse într-un ordin al preşedintelui ANAF intrate în vigoare la 1 ianuarie 2016 dar cu amânare la aplicare pentru luna iulie. Desigur, şi până acum băncile aveau obligaţia de a transmite informaţii despre conturile contribuabililor, însă datele transmise Fiscului nu erau atât de detaliate cum este permis acum. Iar frecvenţa era o dată la două săptămâni, pe când acum informaţiile sunt transmise zilnic, inclusiv rulajele conturilor. Şi nimeni nu s-a scandalizat încă pe această temă. Nimeni nu s-a arătat inflamat de această, după părerea mea, invazie grosolană a intimităţii fiecăruia dintre noi. Desigur, este bine ca Fiscul să fie informat astfel încât datornicii sau cei care îl fentează să nu poată scăpa de mâna lungă a legii. Dar de aici şi până la a avea puterea să ceară/primească rulajele conturilor bancare este cale lungă. Pare banal şi total benign când spui "rulaj", însă în spatele acestui cuvânt stau informaţii extrem de preţioase. Nu băteam câmpii când spuneam mai devreme că Fiscul poate afla când şi de unde vă cumpăraţi prezervativele: în rulajul contului în care angajatorul vă virează leafa apare, dacă folosiţi plata electronică, faptul că aţi fost la Farmacia X, într-o sâmbătă, la ora 23.37 şi nu cred că puteţi păcăli pe cineva că aţi fost să cumpăraţi fix de 12 lei aspirine. Poate mă veţi crede paranoic. N-aveţi decât! Eu v-aş întreba însă următorul lucru: credeţi cumva că rechinii pe care zice Fiscul că a pus ţinta (unul dintre motivele pentru care cere băncilor informaţii detaliate despre conturi bancare), îşi derulează afacerile prin conturi româneşti sau mai degrabă direct prin conturi din paradisuri fiscale? Eu mizez pe a doua variantă de răspuns. Şi ar mai fi un aspect: în cazul înregistrărilor telefonice, un procuror trebuie să ceară aprobare de la instanţă ca să vă asculte telefonul. De la cine cere un inspector fiscal aprobare să-şi bage nasul în viaţa/contul dumneavoastră?
