Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Filosofia unui viitor cercetător

• Adrian Marian Ţiripa, elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic “Nicolae Iorga”, a câştigat medalia de argint la Olimpiada Internaţională, un succes impresionant pentru cineva care studiază astronomia de doar un an • mai mult, acesta a obţinut şi premiul special pentru cel mai bun rezultat la proba observaţională • pasionat de astronomie şi filosofie, visul lui Adrian este să devină cercetător şi să încerce să explice filosofia prin ştiinţă

 

Brăila are un nou campion la astronomie! Se numeşte Adrian Marian Ţiripa, are 15 ani, este elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic “Nicolae Iorga” şi recent a câştigat medalia de argint la Olimpiada Internaţională, un succes impresionant pentru cineva care studiază astronomia de doar un an. Competiţia a fost găzduită de România (Piatra Neamţ), în perioada 18-26 octombrie, reunind peste 120 de participanţi din 21 de ţări, juniori şi seniori. Lotul României a fost reprezentat de trei elevi juniori şi patru elevi seniori care au obţinut şapte premii: două medalii de aur, patru medalii de argint şi o medalie de bronz. Trebuie punctat că pe lângă medalia de argint, elevul din Brăila a obţinut şi premiul special pentru cel mai bun rezultat la proba observaţională. Care e cheia succesului? Pasiune şi dorinţa de cunoaştere. Adrian ne-a spus că a fost mereu un copil care a pus întrebări şi a căutat răspunsuri, iar cei care l-au încurajat în permanenţă să fie curios au fost părinţii lui, fără de care adolescentul susţine că nu ar fi fost astăzi campion. Într-un interviu acordat cotidianului “Obiectiv - Vocea Brăilei”, Adrian a vorbit despre drumul său către medalie, dovedind prin răspunsurile sale că este mai mult decât un elev olimpic, fiind şi un ecologist convins şi un mare iubitor de animale. Este pasionat şi de filosofie iar visul lui este să explice filosofia prin ştiinţă.

 

Mereu am fost încurajat să pun întrebări

 

Adrian Ţiripa ne-a mărturisit că în copilărie se uita la canale de tip Discovery şi National Geographic şi aşa a început să fie pasionat de ştiinţă. După ce vedea documentare acesta le-a punea părinţilor tot felul de întrebări iar ei, mai ales când băiatul a mai crescut, l-au încurajat să caute singur răspunsurile.

“Am norocul educaţiei în care mi-a fost permis să pun întrebări şi să caut răspunsuri. Părinţii îmi dădeau răspuns de fiecare dată! Nu mi s-a spus: «Eşti mic şi prost! Nu-ţi spun»! Iar dacă puneam întrebări ştiinţifice şi nu ştiau răspunsurile îmi spuneau unde pot să caut. Dar cum puneam întrebări legate de reguli sociale, despre cum ar trebui să mă comport în comunitate, întotdeauna îmi răspundeau. Şi mi-au şi permis să comentez ceea ce îmi spuneau ei, să îmi exprim opinia, astfel încât ajungi la concluzia că olimpic sau excelent într-un anumit domeniu ţine foarte puţin de tine. Eu, unul, nu pot face o apreciere elitistă, să mă consider deasupra celorlalţi. Mă consider suma circumstanţelor. Dacă eu, la vârsta aceea fragedă, nu aş fi avut parte de părinţii care să îmi răspundă la întrebări, să mă lase să comentez, să îmi folosesc mintea, nu aş fi ajuns să evoluez în acest fel. Dacă mi s-ar fi răspuns cu indiferenţă aş fi răspuns şi eu cu indiferenţă”, crede Adrian.

Din acest motiv, olimpicul spune că implicarea părinţilor este foarte importantă, iar orice copil crescut în acest spirit are şanse să ajungă un mic cercetător. Mai mult, acesta crede că tot părinţii sunt cei care pot face diferenţa între  elevii care ajung vârfuri şi cei care se pierd în sistem.

 

“Nu întotdeauna am avut de-a face cu adulţi care să caute potenţialul unui copil”

 

Prima participare a lui Adrian la o olimpiadă naţională a fost în clasa a VI-a, la fizică, iar un an mai târziu se califica din nou la această competiţie. Tot în clasa a VII-a a început să “cocheteze” cu astronomia, însă abia la începutul clasei a VIII-a descoperit cu adevărat această materie. Şi i-a plăcut atât de mult încât a reuşit să obţină premiul II şi medalia de aur la olimpiada naţională de astronomie, iar apoi să se califice la internaţională şi să câştige un argint. Practic, în doar câteva luni, elevul brăilean a atins o performanţă pentru care alţii muncesc ani de zile. Întrebat cine l-a susţinut pe tot acest drum şi cine l-a descurajat, răspunsul lui Adrian a fost acelaşi: profesorii.

“M-a descurajat faptul că nu întotdeauna am avut de-a face cu adulţi care să caute potenţialul unui copil, indiferent de domeniu. Pe de altă parte, m-au încurajat opusul acestor oameni, profesori care au venit, s-au pus lângă mine, m-au analizat şi mi-au spus: «Cred că poţi!» Mi-au oferit informaţii, mi-au oferit încredere. Şi îmi lipsea încrederea şi susţinerea că prin experienţa acumulată intensiv aş putea spune că mintea şi-a format un anumit algoritm şi capacitatea de a privi cu ochii minţii un fenomen fizic creşte”, ne-a declarat acesta.

 

“Medalia e doar calea către punctul în care vreau să ajung”

 

Deşi este proaspăt campion la astronomie, Adrian susţine că nu pune preţ pe medalii sau titluri. Nu se simte cu nimic mai special faţă de alţi elevi, pentru el premiile fiind doar calea pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. Iar visul lui este de a deveni cercetător în domeniul astronomiei.

“Stăteam într-o seară după probe şi mă gândeam ce sens are să mă bucur de o medalie, să fac o clasificare socială a oamenilor din jurul meu în funcţie de rezultatele acestora la diferite probe. Şi mi-am dat singur următorul răspuns: medalia nu reprezintă scopul muncii mele, nu reprezintă etalonul prin care să îmi stratific relaţiile cu oamenii din jur, ci medalia reprezintă doar calea prin care eu ajung în punctul pe care mi l-am ales. Vreau să ajung la o facultate bună şi apoi să lucrez într-un institut de cercetare, cu o echipă de oameni care să îşi dorească să înţeleagă cât mai bine universul. Vreau medalia pentru că aceasta reprezintă calea de a fi observat de cei vechi în acest domeniu care să spună că munca lor trebuie să fie continuată de o nouă generaţie. Aşadar, avem nevoie de copii, de tineri, care aderă spre acest domeniu şi care pot fi observaţi doar prin rezultatele la aceste olimpiade”, ne-a mărturisit olimpicul.

 

“La şcoală, în 50 de minute, elevul nu are timp să pună întrebări”

 

Adrian nu este doar olimpic la astronomie, ci este un elev foarte bun la şcoală, finalizând gimnaziul cu media generală 10. Însă, aşa cum ne-a afirmat, de multe ori notele nu reflectă nici pe departe ceea ce ştie un copil. Ba chiar este de părere că sistemul de învăţământ încurajează toceala. Iar prea multă informaţie înseamnă doar cantitate, nu şi calitate.

“O să dau exemplu pe partea de ştiinţă, nu îmi permit să fac alte comentarii pe alte domenii că aici m-am lovit de ele. Cât timp elevul nu are timp să pună întrebări într-o oră nu e ok. Elevul trebuie să înţeleagă la ore, cu un dascăl care este capabil să explice şi poate induce fenomenul la nivel de ochi ai minţii. Aş dori ca şcoala să fie locul în care ştiinţa este adusă la nivel microscopic. Elevul să poată vedea, să se gândească, să îşi dea cu părerea. Asta contează foarte mult, din punctul meu de vedere. Dacă nu îţi poţi da cu părerea nu gândeşti cu adevărat. Dacă nu analizezi, degeaba. Aş vrea să nu mai existe acei profesori care aplaudă elevii care pot să reţină. Reţinutul nu trebuie să fie calea principală prin care tu să obţii o notă. Trebuie să fie un efect secundar al studiului”, este de părere Adrian.

Iar problemele sistemului de învăţământ sunt multe. Există însă şi soluţii.

“Ar fi genial dacă ar fi actualizat sistemul de învăţământ. Ar fi ok să fie digitalizat deoarece s-ar consuma mult mai puţine resurse. Mulţi mi-au comentat că dacă am face totul pe tablete ne-am prosti de tot. Şi ce crezi că dacă facem totul pe hârtie nu te prosteşti? Contează ce pui acolo, nu pe ce pui! Poţi să pui aceeaşi chestie, elevul poate să iasă la fel. În 50 de ani  vom fi doar pe digitalizare deoarece hârtia, pixul, plasticul, lemnul, reprezintă un consum mare de resurse. Iar noi, ca oameni, dacă tot ne considerăm o specie superioară, dar din punctul meu de vedere ne supraestimăn, ar trebui să fim îndeajuns de capabili să ne descurcăm cu cât mai puţin”, afirmă acesta.

Aşa cum se poate observa din răspunsul lui, Adrian este şi un tânăr ecologist, şi nu de ieri, ci de la vârsta de 7 ani când a început să facă voluntariat la Cercetaşi. Adolescentul susţine că este important să îţi cunoşti istoria locală şi comunitatea, astfel încât să vezi ce greşeli au făcut cei dinantea ta şi tu să schimbi lucrurile.

“Dacă nu faci un lucru bun pentru a repara măcar nu strica mai tare. Atât pot să faci! Cât timp nu-i deranjezi pe alţii şi scopul tău nu e acela să treci prin viaţă fără să dai ceva în plus, măcar să nu strici”, susţine olimpicul.

Revenind la sistemul de învăţământ, un alt lucru care în momentul de faţă lipseşte şi ar trebui încurajat este ca elevii să se informeze şi nu doar dintr-o sursă.

“Varietatea! Nu neapărat varietatea de cărţi, ci de minţi experimentate. Mie mi-a fost pusă întrebarea de ce mă uit la emisiuni politice, la documentare despre Dumnezeu. «Ce te interesează pe tine, nu eşti prea mic?» Cred că ar trebui să dispară această idee. Copilul trebuie să cunoască tot pentru că la un moment dat toate se îmbină”, mai crede acesta.

 

“Încerc să justific filosofia prin ştiinţă”

 

Încă de pe acum Adrian şi-a fixat să găsească răspunsuri la întrebări legate de natura umană şi natura universului. Şi cum cele două pasiuni ale lui sunt ştiinţa şi filosofia, acesta vrea să explice filosofia prin astronomie.

“Îmi doresc să găsesc răspunsul multor întebări esenţiale de natură filosofică prin ştiinţă. Ştiinţa care adesea este interpetată ca ceva fictiv, superior, când de fapt ţine doar de natura umană de a observa, analiza şi de a concluziona. Şi concluzia să fie întotdeauna privită cu cât mai mare specticism chiar dacă tu eşti cel care a concluzionat. Doar aşa cred că există evoluţie. Personală şi rasială. Vreau să ajung în punctul în care eu să obţin aceste informaţii legate de univers”, ne-a mărturisit olimpicul.

Până la momentul în care va ajunge într-un institut de cercetare şi va căuta răspunsurile la întrebări, Adrian se va pregăti în continuare pentru olimpiade alături de profesoarele Liliana Iacob şi Nicoleta Becheanu de la Palatul Copiilor Brăila, profesorul de fizică Cristian Petcu şi muzeograful Ovidiu Tercu - fondatorul Observatorului Astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi, cei care l-au ajutat să obţină medalia de argint de anul acesta. De asemenea, sprijin a primit şi din partea a două eleve olimpice la astronomie: Maria Iordache (Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu”) şi Daria Hărăbor (Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Galaţi).

“Aş vrea să le mulţumesc acestor profesori care m-au pregătit, precum şi colegelor de lot. Există şi mulţi alţi profesori care m-au susţinut şi mă simt dator să le mulţumesc şi profesorilor din liceul meu, mai ales celor două doamne director. Le mulţumesc părinţilor în mod special care m-au susţinut şi au stat foarte mult timp cu mine. Aş aminti aici nopţile pierdute pentru proba observaţională, în sensul că am făcut atâtea drumuri la Galaţi la Observator că nici nu le mai număr. Au fost nopţi în care îl sunam pe tata la 12 noaptea să vină să mă ia că am terminat acolo lucrul. Nu aş fi ajuns aici fără ei”, a conchis acesta.




Categorie articol: 

Comentarii