* o plimbare în ce mai frecventată zonă de promenadă a Brăilei scoate la iveală multe neajunsuri ce țin atât de neimplicarea autorităților cât și de gradul de educație al unora dintre concitadini
Incontestabil, aspectul general al falezei Dunării s-a schimbat mult în bine, mai ales după acţiunea de tăiere în forţă și erbicidare a junglei de pe taluz. Acum, totul este verde şi nu se mai văd nici distrugerile cauzate în timp de arborii crescuţi în crăpăturile dintre bucăţile de granit. Statuile sunt scoase la lumină, iar bălăriile crescute luni de zile, până la jumătate de metru, pe cheiul Dunării, au fost “arse” cu erbicide. Însă, surprizele, bune şi rele, nu se opresc aici.
Pentru că iată ce puteau vedea brăilenii ieşiţi în week-end-ul trecut la plimbare: terase pline cu amatorii de o bere, mici şi o friptură; nori de fum din coşurile de la grătare; circa 100 de bănci noi pe platoul din faţa scenei; jucării şi îngheţată pentru cei mici; animaţie mare la locul de joacă cu specific marinăresc etc. Din păcate, însă, cine a ieşit pe malul Dunării a dat şi de aspecte nedorite: coşuri de gunoi pline, pe partea dinspre fluviu (se poate uşor înţelege cine aruncă aici tot felul de pungi, peturi, resturi menajere etc); dude în zona unde urci spre ANAF, iar în capătul scării un arbust ornamental cu ţepi şi care ocupă jumătate din lăţimea scărilor; un grup de pirande care, pe aleea principală, spărgeau de zor seminţe, la bordură, şi un boschetar dormind pe o bancă; pericolul creat ce cei care făceau slalom cu trotinetele electrice şi “mopedele” cu pedale, printre pietoni (să se marcheze, special pentru ei, o bandă de circulaţie, că spaţiu este destul...).
Total în neregulă este mormanul de gunoi în putrefacţie, aflat zile întregi chiar lângă chioşcul cu îngheţată. Şi tot lângă acest chioşc, mirosul pestilenţial venit din spatele toaletei publice năpădite de bălării, închisă zdravăn cu câteva lacăte şi în spatele căreia îşi fac mulţi necesităţile... Au fost tăiaţi, după ani de zile, circa 10-15 copaci uscaţi, de la baza taluzului spre fostului cazinou. Spre scenă, o insulă unde trebuia să fie gazon este doar o bucată de pământ uscat; taluzul spre hotel este cu denivelări şi poteci create ad-hoc.
Ne continuăm traseul, sus, pe platoul din faţa Primăriei. Aici, în una din cele două arteziene cu jeturi colorate, mai mulţi puradei se bălăceau gălăgioşi, aruncând cu apă şi spre cei din afara bazinului. “Hai să mergem la fântâniţa de lângă liceu, că este mai linişte acolo”, spunea cineva venit la plimbare cu un vecin de cartier. Au avut noroc, fiindcă după o perioadă de întrerupere din cauza lipsei unor piese de schimb, acum mica şi cocheta fântână este funcţională.
Iată, aşadar, aspecte care doar aparent sunt minore, şi cărora, ai noştri edili ar trebui să le dea mai multă atenţie. Că tot aspirăm să fim în topul oraşelor turistice cele mai căutate din România...
