• Serviciul Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale păstrează în tezaurul său uricul lui Bogdan al III-lea, de la 1505, scris pe pergament • documentul a intrat în posesia instituţiei în urmă cu mai bine de 30 de ani şi poartă pecetea domnitorului Moldovei, imprimată în ceară roşie, cu şnur de mătase
Cel mai vechi document oficial păstrat la Brăila şi intrat în Colecţia Documente a Serviciului Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale (SJAN) în urmă cu mai bine de trei decenii este cartea (uricul) lui Bogdan al III-lea, domnul Moldovei (1504-1517) – fiul lui Ştefan cel Mare – prin care întăreşte cumpărarea satului Hălmăjeşti, pe Tutova, „unde a fost Hălmaj, sub cetate”, de către Mircea Ezereanu şi surorile sale, Grigorea şi Maruşca. Proprietatea a fost plătită cu 50 de zloţi tătărăşti (aur) lui Jora, fiul lui Jurj Răspopa, în faţa domnului.
Potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de consilierul superior Cristian Filip din cadrul SJAN Brăila, documentul este original şi este scris pe pergament (piele de animal prelucrată special), în limba slavonă - limba cancelariilor domneşti. Este pătat şi rupt puţin la îndoituri şi are aplicată pecetea atârnată din ceară roşie (cu stema Ţării Moldovei). Este cel mai vechi document aflat în păstrarea instituţiei, având dimensiunile de 22x38 cm.
Uricul vechi de secole a fost dat în reşedinţa domnească de la Hârlău, la 1 iulie 1505 (7013 de la facerea lumii), fiind redactat de Ion Popovici, în faţa domnitorului Bogdan al III-lea, zis „cel Orb”, şi în faţa marilor boieri - Giurgiu vornicul, Şteful, Toader şi Negrilă, pârcălabi de Hotin, Ieremia şi Dragoş, pârcălabi de Neamţ, Şandru, pârcălab de Cetatea Nouă, Arbore, portarul Sucevei, Clanău spătarul, Isac vistiernicul, Şarpe postelnicul şi a altor boieri (vezi Istros V, 1987).
Documentul deosebit de important, dată fiind vechimea şi raritatea unor astfel de acte oficiale, a aparţinut brăilencei Ana D. La un moment dat, fiul acesteia, Mihai, elev al Şcolii Generale nr. 7 Brăila – actuală „Ion Creangă” – l-a adus la muzeu. Era cu câţiva ani înainte de căderea comunismului.
Pecetea ataşată de pergamentul vechi de 500 de ani poartă legenda „Io Bogdan Voievod, domn al Ţării Moldovei”, precum şi capul de bour.
Tălmăcit de muzeografii brăileni în anul 1987, actul domnesc începe prin următoarele cuvinte: „Din mila Lui Dumnezeu, noi, Bogdan Voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, Jora, fiul Jurjii Răspopa, de a lui bunăvoie, de nimeni silit şi neasuprit, şi a vândut a sa dreaptă ocină, din al său drept uric şi uricul tatălui său, Jurj Răspopa, un sat pe Tutova, pe nume Hălmăjeşti, unde a fost Hălmaj, sub cetate, slugii noastre Mircii Ezereanu şi surorilor sale Grigorea şi Maruşca, drept 50 de zloţi tătărăşti”.
Ştefan cel Mare şi Sfânt a avut un fiu pe care îl făcuse părtaş la domnie încă din timpul vieţii sale. Este vorba despre vrednicul şi viteazul voievod Bogdan la III-lea. Bogdan a dus mai departe moştenirea lăsată de ilustrul său părinte, chiar dacă domnia sa a fost una zbuciumată şi nu foarte lungă. Când Ştefan Vodă a trecut la cele veşnice, Bogdan avea 25 de ani. Cronicarul Grigore Ureche l-a numit pe Bogdan al III-lea „cel Orb şi Grozav”, bazându-se pe unele scrieri ale cronicarilor poloni. Supranumele de „cel orb” i s-a tras, se spune, de la pierderea unui ochi într-o bătălie purtată în Codrii Cosminului, la 1497, când armata lui Ştefan cel Mare a obţinut o strălucită victorie contra „Federaţiei celor două Naţiuni” (regatul polonez şi ducatul lituanian).
Chiar dacă a trebuit să plătească un tribut de două ori mai mare către Imperiul Otoman - comparativ cu suma pe care o plătise Ştefan, tatăl său - important este că Bogdan al III-lea “cel Orb” a reuşit să păstreze independenţa Ţării Moldovei.
