Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Disperare de mamă

* o femeie din Brăila susține că se confruntă cu probleme din partea familiei fostului soț italian, deși instanța din România i-a dat custodia  copilului * practic, reclamanta Mirela Brumă, traducător autorizat, a declarat că la nivelul statului italian a fost condamnată la 1 an închisoare pentru răpirea propriului copil * femeia a spus că a divorțat de soțul italian, apoi s-a mutat în România, însă permanent a ținut legătura cu acesta și familia sa * a fost permanent verificată de autorități, astfel că nu se pune problema unei răpiri, numai că femeia “luptă” cu bunica și mătușa fetiței, din Italia, întrucât acestea au făcut o plângere, cu intenția de a lua copila la ele, fiind singura nepoată

 

O mamă susține că a ajuns la capătul puterilor din cauza faptului că autoritățile române și cele italiene nu se pun de acord cu privire la unele decizii luate la nivel de instanță. Mai exact, reclamanta Mirela Brumă, care lucrează ca traducător autorizat, ne-a cerut ajutorul și ne-a spus că este la un pas de a-și pierde fetița în vârstă de 12 ani și jumătate, asta pentru că familia fostului soț italian, de care a divorțat în urmă cu mai mulți ani, încearcă să obțină custodia copilei. Femeia ne-a pus acte la dispoziție și a spus că instanța din România i-a dat custodia fetei, mai ales că, după cum spune aceasta, pe tată nici nu l-a interesat de propriul copil. Numai că familia fostului soț italian, mama și mătușa, fac tot posibilul să ia fetița în Italia, mai ales că este singura nepoțică a familiei. Mai grav este faptul că, după cum ne-a spus brăileanca, instanța din Italia a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an, în baza unei acuzații de răpire copil, decizia finală urmând să fie luată de instanța superioară. Mama fetiței se teme că i s-ar putea lua custodia copilei, ea urmând să fie trimisă la închisoare. Reclamanta ne-a spus că, din punctul său de vedere, astfel de decizii nu sunt normale, mai ales că ea a fost cea care s-a ocupat permanent de educația fetei, elevă cu rezultate deosebite la un liceu din Brăila. “Este vorba despre un proces de răpire internațională care a avut loc în perioada 2014 - 2016 judecat la Tribunalul București prin care Curtea de Apel a respins cererea de înapoiere a copilului ca fiind nefondată, drept pentru care noi am ales să rămânem în România. Povestea începe cu mult timp în urmă, din 2006 când eu m-am căsătorit cu un cetățean italian. O prietenă mi-a propus să cunosc pe cineva, am mers în Italia și l-am cunoscut pe bărbatul din Italia, tatăl fetiței mele. În 2006 a fost căsătoria, eu am ajuns în Sicilia în noiembrie și în 19 decembrie m-am casătorit și de acolo a început coșmarul vieții mele. În 2007, m-am întors de două ori în țară, am și reluat activitatea de cadru didactic. Am ales apoi să mă întorc, am încercat să trag de căsnicia asta. Soțul meu era oarecum dependent de internet, dezvolta o viața paralelă pe o anumită platformă din Italia. După ce s-a născut fetița noastră, în octombrie 2008, au apărut probleme și discuții din ce în ce mai mari, anumite agresiuni din partea soțului, nu atât fizice, cât verbale, amenințări. Am depus o plângere în urma căreia am ales să și părăsesc domiciliul, eu atunci locuind în Italia. Am introdus apoi o cerere de separare în Tribunal și m-am mutat cu chirie, eram atacată din toate punctele de vedere de familie, eram singură printre ei cu un copil de un anișor, și munceam. Drept pentru care am ales la un moment dat să mă întorc în familie și am încercat să rezist. Lucrurile s-au agravat, cel puțin în ultimul an al meu acolo, cu fetița, 2013 - 2014, timp în care soțul petrecea ore în șir în fața calculatorului, adormea la serviciu sau la volan”, ne-a declarat femeia.

 

Acuzații de răpire

După cum ne-a mai relatat Mirela Brumă, în septembrie 2014, soacra le-a făcut cadou un bilet de avion pentru o vacanță în România, în familie, adică mama, tata și copilul. După câteva zile, în urma unor discuții în contradictoriu, soțul ar fi decis să se întoarcă în Italia. “Ideea este că pe 14 septembrie, când aveam biletele de întoarcere, nu m-am întors cu fata, el era deja în Sicilia, iar pe 18 septembrie 2014 ei au mers la carabinieri și au depus o plângere penală, practic de răpire internațională de minori, reținere și sechestrare pe teritoriul altei țări decât cea de rezidență la momentul acela. Dar eu am ales să păstrez o relație cu bunica și mătușa din partea tatălui, ele au venit în România doi ani la rând, au participat la prima împărtășanie a fetei, am trimis mereu fotografii bunicii cu situația la învățătură a fetei, fetița fiind în clasa a VI-a, am informat autoritățile din Italia”, a explicat brăilenca.

Femeia ne-a mai spus că au venit la ea asistenți sociali, a intrat în legătură cu autoritățile din România și din Italia, acestea au văzut-o pe fiică și au discutat cu ea, însă, cu toatea acestea, asupra mamei planează anumite acuzații. Ea a spus că nu a înțeles de ce a fost acuzată de răpirea propriului copil și că nu știe cui să se mai adreseze. Mai nou, deși la instanța din România i s-a dat custodia copilului și s-a admis divorțul de soțul italian, este posibil ca acestea să nu fie luate în considerare la nivelul autorităților italiene. “Statul italian, în baza acelei plângeri din 2014, a continuat un proces penal, cu privire la reținerea fetiței și obstrucționarea relației dintre tată și fiică, în care eu am fost condamnată la un an cu executare, în Italia. Deși între timp în România s-a desfășurat un proces de divorț prin care eu am obținut custodia exclusivă a fetiței. Am înțeles apoi că instanța de la Brăila nici nu ar fi avut competența de a desface această căsătorie. Trebuia în Italia, din câte am înțeles, am vorbit cu un avocat. Mi-a spus că există marea șansă ca și în apel să fiu condamnată definitiv și să pierd custodia copilului. Am fost condamnată pentru a fi reținut, sechestrat și obstrucționat relația fiică - tată, dar fata nici nu își cunoaște tatăl. În 2015 s-a depus cerere de separare, dar el nu s-a prezentat niciodată, s-a perimat cauza pentru că el nu s-a prezentat. El avea dreptul și ar fi putut obține o custodie a fetiției, dacă ar fi încercat să facă acest lucru, dar nu și-a manifestat niciodată interesul de a vorbi cu fetița, m-a acuzat pe mine că fata nu mai vorbește limba italiană. Dar totuși bunica și mătușa au venit aici, au stat cu fata la hotel cazate, au dormit împreună, au mers la plimbare, s-au înțeles una cu cealaltă. Eu mereu am menținut relația cu familia din Italia. Nu m-am opus niciodată relației dintre copilul meu și familia tatălui din Italia ”, a spus mama ajunsă la disperare.

Femeia a spus că avocatul i-a spus că probabil va fi condamnată, mai ales că deja este condamnată, plus că familia din Italia ar fi cerut daune de 200.000 euro. “Eu nu știu ce să fac, nu sunt singura, acestea sunt problemele în România, statul nostru nu dă răspunsuri clare, dacă era într-adevăr sau nu de competența tribunalului de a judeca cererea. Nu poți judeca o cauză care nu este de competența ta, dar pe care ți-o însușești! De ce legea italiană ar putea să mă decadă din drepturile părintești!? Pentru că am înțeles că asta urmează să se întâmple. Eu nu vreau să las ca toate aceste lucruri să se întâmple, nu este posibil așa ceva! Ce trebuia să fac, atâta timp cât statul român a decis neînapoierea fetei!? Eu nu m-am sustras în niciun fel, nici statului român nici statului italian. Tatăl nu s-a interesat de fetiță, așa au venit bunica și mătușa, eu chiar l-am rugat pe el să vină, dar nici în Italia nu era interesat de fată, el a jurat că nu pune piciorul în România. Este posibil ca eu să nu fiu divorțată după cum a decis instanța din România, ca această custodie să nu existe și cel mai probabil mă aștept să fiu decăzută din drepturile părintești. De ce? Că am lucrat zi și noapte să îmi întrețin copilul, fata este elevă și a participat la concursuri de dans clasic, de balet, care are rezultate extraordinare la învățătură. Sunt toate eforturile pe care le-am făcut eu. Eu am asigurat felia de pâine copilului meu, în șapte ani de zile, iar dacă a primit de la bunică 100 de euro, a primit cu titlu de donație. Bunica are 71 de ani, și toate acțiunile ar fi ale lor, dat fiind faptul că fetița este unica nepoată în familie. Este un război între Sicilia și mine, eu nu mai pot. Eu întreb, ce se va întâmpla cu fata!?”, a mai relatat femeia îngrijorată.

Brăilenca a spus că a apelat la presă în speranța că problemele cu care se confruntă se vor rezolva într-un final. Mama a spus că, dacă ar fi trimisă în Italia, copilei i-ar fi foarte greu să se adapteze la noile condiții de viață, cu un mediu școlar total diferit și cu tot felul de alte provocări, mai ales că nu o va avea pe mama ei alături.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii