Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

De ce voi merge la referendum

Pentru moralitate, pentru normalitate, pentru libertatea de a crede în Dumnezeu.

 

Nu voi lăsa mânia şi furia pentru tot ce s-a întâmplat în România din ianuarie 2017 până în prezent să-mi întunece mintea, deşi, sincer, am fost ispitită. În ultimele zile, mărturisesc, am avut momente tulburătoare, de profundă îndoială, când mi-am pus întrebarea: Voi merge sau nu să votez la referendumul pentru NORMALITATEA familiei? Aşadar, nu vorbim zilele acestea de nicio “redefinire” a familiei, aşa cum manipulatoriu se vehiculează, ci despre protejarea familiei naturale, despre căsătoria între un bărbat şi o femeie, binecuvântată de Mântuitorul Isus Hristos (“Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa/ şi vor fi amândoi un trup" – Marcu, cap 10, 7-8). Cum spuneam mai devreme, până ieri dimineaţă m-am tot “foit”, în încercarea de a mă lămuri pe mine ce cale voi urma. Fără ipocrizie, fără trufie, ci cu smerenie. În acest context, nu m-a tulburat niciun moment încercarea de intoxicare cu privire la costul acestui referendum pentru care 3 milioane de români au semnat, în cea mai amplă iniţiativă cetăţenească de după căderea comunismului. Câteva zeci de milioane de euro - mai exact 163,7 milioane lei, în condiţiile în care numai la Brăila s-au dus pe Apa Sâmbetei milioane de euro din vina corupţiei, furtului şi incompetenţei, iar la nivelul ţării vorbim de zeci de miliarde de euro - nu mi se pare mult pentru o temă importantă, în anul Centenarului. Nu m-a tulburat nicio secundă nici argumentul că scrie negru pe alb în Codul Civil că la acest moment este permisă doar căsătoria între un bărbat şi o femeie. Un politician mi-a zis la fel de tranşant ceea ce ştiam deja: orice Guvern prin Ordonanţă de Urgenţă poate modifica această prevedere. Îndoiala mi-a răvăşit sufletul însă, când am văzut că s-a mers pe repede înainte cu adoptarea legii în Parlament şi organizarea referendumului la începutul lunii octombrie abia DUPĂ represiunea din 10 august, abia DUPĂ apariţia tensiunilor grave între social-democraţi, abia DUPĂ ce sondajele de opinie comandate pe blat au arătat dezastrul spre care se îndreaptă PSD. Cu alte cuvinte, acest referendum care supune dezbaterii publice o temă ce are în prim plan Biserica este folosit de PSDragnea pentru abaterea atenţiei publice de la o zi a ruşinii naţionale: REPRESIUNEA din 10 august, când au fost gazaţi şi agresaţi fără milă tineri, bătrâni, protestatari paşnici. Nivelul de ură este uriaş pentru ce s-a întâmplat atunci, aşa că era nevoie de o altă ţintă care să canalizeze şuvoiul: Biserica, pro şi contra, la asta se rezumă polemicile din această perioadă. Iar Dragnea crede că dacă referendumul va fi validat, se va căţăra el pe această victorie şi-şi va spăla imaginea de adulterin tomnatic, penal şi corupt până-n măduva oaselor. Se-nşală! Dar faptul că împotriva voinţei unora dintre reprezentanţii Coaliţiei pentru familie a prelungit durata votului pe 2 zile, fără a exista o protecţie judicioasă contra posibilelor fraude, îl va trânti cu siguranţă dacă referendumul nu va avea succesul scontat. Poate dacă nu săreau ceilalţi cu boicotul în faţă, am fi avut un referendum într-o singură zi şi am fi ştiut exact câţi mai suntem. Câţi credem acum, în 2018, în anul Centenarului, în valorile creştine ale poporului român. Câţi înţelegem că marii conducători ai acestei ţări, marii duhovnici, martirii acestui neam ucişi în puşcăriile comuniste, au trăit şi au murit cu Dumnezeu în suflet.  “Nicolae Bălcescu în Istoria românilor supt Mihai Vodă Viteazul: Cine luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu. Frază puţin citată de actualii admiratori ai lui Bălcescu”, scrie Steinhardt în capodopera “Jurnalul Fericirii”. Pentru cine nu ştie, acest om extraordinar a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică în lotul “Noica – Pillat” pentru că a refuzat să colaboreze cu regimul comunist. Evreu, Steinhardt a fost botezat de părintele Mina Dobzeu, în închisoarea Jilava. Stâlpi de moralitate! Ei bine, asta lipseşte României de azi. Lipsa de moralitate a liderilor de după '89 - pe comunişti nu-i luăm în socoteală - a condus la furtul, corupţia, indolenţa, domnia prostiei, laşitatea, incompetenţa care s-au întins ca o plagă plină de puroi peste toată România. Cine n-a mai suportat a plecat în afara graniţelor într-un exod fără precedent. Revenind, oameni politici de dreapta sau de stânga afirmă că acest referendum nu trebuia confiscat de nimeni. Este o iniţiativă cetăţenească susţinută de multe ong-uri şi de toate cultele religioase, în frunte cu Biserica Ortodoxă. Numai că nici în al 12-lea ceas Dragnea nu s-a comportat ca un om cu frică de Dumnezeu! Ba, mai mult, întrebarea stabilită pentru referendum, de macabrul Guvern Dăncilă, luată cu copy – paste din Legea nr.3/2000, sună cam aşa: “Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei, aşa cum a fost votată de Parlament?”. Dezastru! Toată dimineaţa de ieri am căutat pe net să văd modificările la lege şi să aflu dacă art.7, cel cu întrebarea aiuritoare, poate fi pus în cârca vreunui partid. Nici vorbă. Ultimele modificări operate de PSD -ALDE în vara acestui an nu s-au luat de conţinutul acelui articol. El este acolo de la început şi nu l-a împiedicat pe Băsescu să formuleze două întrebări foarte clare când a cerut referendum pentru un Parlament unicameral, cu doar 300 de parlamentari. Aşa cum a fost formulată întrebarea, s-a dat apă la moară unor noi valuri de conspiraţii şi atacuri care ar trebui să ne convingă pe toţi să boicotăm referendumul. Nu este treaba mea să-i cer Preafericitului Părinte Daniel să aibă o poziţie publică măcar faţă de ultima gogomănie a guvernului Dăncilă cu privire la întrebarea mai mult decât neinspirată. Nu este treaba mea să am pretenţii de la înalţi prelaţi sau sfinţi părinţi binecunoscuţi la nivel naţional drept vectori de imagine ai Bisericii prin vorbele de duh cu care ne-au încălzit sufletele şi ne-au trezit conştiinţa de-a lungul greilor ani pe care îi trăim. Este treaba lor. Treaba lor cu Dumnezeu! Treaba mea cu Dumnezeu este să mărturisesc public ce voi face la acest referendum: voi merge şi voi vota DA pentru moralitate, pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, pentru că un popor civilizat nu-şi uită nici istoria, nici tradiţiile, nici valorile sale fundamentale. Iată o temă care ar fi meritat o dezbatere amplă în acest an atât de important pentru România, în care ne-am umplut de ruşine pe tot mapamondul. În numele cui ni se cere nouă să uităm rădăcinile noastre? În numele neo-marxiştilor care, mai nou, se numesc progresişti? Care fac alergie dacă văd o cruce pe o biată etichetă de iaurt? Nu. Prefer să rezist cu Dumnezeu în suflet!




Categorie articol: 

Comentarii