Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum au sărbătorit brăilenii primul 1 Decembrie

• din decembrie 1916 şi până în noiembrie 1918, timp de 688 de zile, Brăila s-a aflat sub ocupaţie turco-bulgaro-germană • oraşul a fost eliberat cu trei săptămâni înainte de Marea Unire • în urmă cu 101 ani, la 1 Decembrie 1918, s-au tras clopotele în toate bisericile şi au fost oficiate slujbe de Te-Deum în prezenţa autorităţilor locale • la manifestări au participat inclusiv elevii şi profesorii şcolilor brăilene

 

După ce au suferit cumplit pe vremea ocupaţiei, în vremea Primului Război Mondial, brăilenii şi-au pus straie de sărbătoare şi au mers la Catedrala Sfântul Nicolae, de pe Ana Aslan, cu tricolorul în mâini, ca să sărbătorească alipirea provinciilor româneşti la România. A fost primul 1 Decembrie sărbătorit de brăileni. Prezentăm, mai jos, o binevenită “lecţie de Istorie”, materialul fiind realizat cu sprijinul Ştefaniei Botez, consilier la Serviciul Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale. Ziarul “Sfatul Ţării”, din 1918, face parte din colecţia personală.

 

Brăila sub ocupaţie (decembrie 1916-noiembrie 1918)

 

În anul 1914, la declanşarea Primului Război Mondial, România se afla într-o situaţie dificilă, deoarece în ambele tabere existau teritorii româneşti rupte, cândva, din trupul Ţării: Basarabia la Rusia (care, împreună cu Franţa şi Anglia, alcătuia Antanta), Transilvania şi Bucovina la Austro-Ungaria (care, alături de Germania, forma Puterile Centrale). După doi ani de neutralitate, însă, la 4 august 1916, au fost încheiate o convenţie publică şi una militară cu Antanta, care recunoştea dreptul României de a obţine teritoriile din Imperiul Austro-Ungar locuite de români.

În timpul Primului Război Mondial, prin jertfa lor de sânge, brăilenii au contribuit la slăbirea Imperiului Austro-Ungar, facilitând, astfel, succesul luptei de eliberare a tuturor popoarelor asuprite. Brăilenii au suferit cumplit din pricina ocupaţiei germano-turco-bulgare (688 de zile de opresiune, de la 23 decembrie 1916, la 10 noiembrie 1918 - cu trei săptămâni înainte de Marea Unire). Bisericile au fost despuiate de acoperişurile de aramă, clopotele de bronz au fost confiscate şi duse la topit, cetăţenii din municipiu şi judeţ puşi să muncească în folosul armatelor invadatoare, sub ameninţarea armelor. Monumentul de la 1834, ridicat în parcul cu acelaşi nume, a fost ras de pe faţa pământului. În final, însă, înfrângerile de pe câmpul de luptă, mişcarea naţională şi revoluţia bolşevică au contribuit decisiv la prăbuşirea celor două mari imperii multinaţionale: Rus şi Habsburgic, iar românii s-au unit într-un singur stat.

 

Cu mic, cu mare, la Catedrala Sfântul Nicolae

 

Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia.  Sfatul Ţării a votat, la 24 ianuarie/6 februarie 1918, în unanimitate, independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, etapă importantă pe calea unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă. Două luni mai târziu, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, după 106 ani de dominaţie rusă. Al doilea mare moment din procesul de reîntregire a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul General al Bucovinei a adoptat în unanimitate, la Cernăuţi, moţiunea privind “Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost convocată Adunarea Naţională a Românilor din Transilvania şi Ungaria, în care au fost aleşi 600 de deputaţi şi 628 de reprezentanţi ai organizaţiilor şi societăţilor culturale, reprezentanţi ai românilor din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş. Cei 1.228 de deputaţi s-au reunit în sala Cazinoului din Alba Iulia şi au decis Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. S-a constituit, de asemenea, Marele Consiliu Naţional Român, format din 200 de membri aleşi şi 50 de membri cooptaţi. A doua zi, acest Consiliu a numit un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Acesta a trimis o delegaţie la Bucureşti, condusă de Episcopul de Caransebeş, Miron Cristea (viitorul patriarh al României Mari), care, la 1/14 decembrie, a înmânat Declaraţia de la Alba Iulia Regelui Ferdinand I Întregitorul. La 11/24 decembrie, Regele Ferdinand a promulgat decretul de sancţionare a Unirii. Ulterior, Tratatele de pace din cadrul Conferinţei de pace de la Paris (Versailles) din 1919-1920 au recunoscut desăvârşirea unităţii statale naţionale - Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

Documentele vremii consemnează sărbătorirea Marii Unirii şi la Brăila, în ziua de 1 Decembrie 1918.

La invitaţia Prefecturii Judeţului Brăila - Serviciul Administrativ, din 16/29 noiembrie 1918, şi ca urmare a circularei Revizoratului Şcoalelor din Judeţul Brăila din 25 noiembrie 1918, profesorii şi elevii şcolilor au participat, duminică, 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la oficierea de Te-Deumuri la Catedrala Sfântul Nicolae din Brăila şi la bisericile din oraş, pentru sărbătorirea «desrobirii teritoriului ţării de duşmani şi întregirea neamului românesc» şi pentru a sărbători «actul măreţ ce se săvârşeşte, Unirea Tuturor Românilor», ne-a precizat consilierul arhivist Ştefania Botez.

A fost primul 1 Decembrie sărbătorit la Brăila, în urmă cu 101 ani. De atunci, an de an, brăilenii arborează tricolorul la porţile cetăţii şi participă la festivităţi, cu gândul la cei care au făcut posibilă Marea Unire, în frunte cu MS Regele Ferdinand Întregitorul, Regina Maria şi Iuliu Maniu, eroul mort în temniţele comuniste. 

 




Categorie articol: 

Comentarii