Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cioroianu cel Slab

Bombardamentul cu oua abatut, joia trecuta, asupra Ambasadei Romaniei din Kiev este cel mai consistent protest care a avut loc vreodata la adresa politicii Bucurestiului. Au mai existat proteste pe vremea lui Ceausescu, pentru nerespectarea drepturilor omului, sau, mai recent, chiar ale romanilor care nu au mai putut vota pe 19 mai, din cauza proastei organizari a referendumului pentru reconfirmarea in functie a presedintelui Basescu. Joi, 4000 de ucraineni au asediat ambasada, urlind ca Insula Serpilor este a Ucrainei. Ministerul roman de Externe, de fapt personalul consular al misiunii diplomatice, s-a marginit sa acuze Kievul ca nu a informat la timp despre manifestatie si ca fortele de ordine abia au catadicsit sa intervina dupa ce demonstrantii si-au terminat stocurile de oua. In rest, nici un protest oficial, ba, mai mult, pagina de internet a ministerului nici macar nu pomeneste ceva despre acest grav incident. Si asdta in conditiile in care nu au fost citiva protestatari, ci 4000 de oameni. Evident, ministrul Adrian Cioroianu nu este omul cel mai potrivit sa gestioneze criza. De altfel, dupa 1990 nici nu am avut o strategie diplomatica ofensiva. Sentimentul general, perceput din afara MAE, este cel al unei munci anoste de birou, cu functionari plictisiti de faptul ca trebuie sa-i ajute pe cetatenii romani. Cind Basescu a incercat sa dea un imbold politicii externe, i s-a dat peste nas. Corect, intr-un fel, pentru ca nu au fost idei chiar stralucite ("axa" Bucuresti-Londra-Washington a suparat Franta, iar "lacul rusesc" Marea Neagra a suparat Moscova si a fost ignorat de americani). Dar asta demonstreaza din nou ca scolii diplomatice romanesti ii lipseste un coordonator, un creier apt sa cintareasca in orice moment avantajele si dezavantajele oricarei situatii in care s-ar vedea pusa Romania. In loc de creier insa, avem parte de bilbiieli - cum a fost cea referitoare la retragerea trupelor din Irak, trintita pe masa de liberali fara nici un anunt prealabil. Adrian Cioroianu nu este vinovat de lipsa de coerenta si de fermitate a diplomatiei romanesti, dar repezinta exponentul tuturor nemultumirilor pentru ca a acceptat sa fie ministru de Externe. El doar perpetueaza ce a gasit in urma lui Mihai Razvan Ungureanu, care, la rindul sau, a continuat fara abateri politica dusa de inaintasul sau Mircea Geoana. De altfel, Adrian Cioroianu face parte dintre ministrii actualului guvern care cred ca-si vor gasi locuri caldute in Parlamentul European, la alegerile din 25 noiembrie. Si mandatul europarlamentar este tot o forma de diplomatie, dar una prost inteleasa de politicienii romani. Pentru ca cei mai multi dintre actorii scenei politice asteapta sa vada mai intii daca motiunea PSD le va zbura scaunele de sub fundurile lenese, pentru ca abia apoi sa ia decizia unei candidaturi la euroalegeri. Inca o dovada clara ca interesul personal guverneaza Romania in dauna celui national.




Categorie articol: 

Comentarii