Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Capra, varza si istoria

Noul ministru al Agriculturii trebuie sa fie un bun finantist, care sa stie sa planifice resursele financiare alocate. Cel putin asa s-a vehiculat in ultimele doua saptamini, de cind Gheorghe Flutur a fost demis. Ca sa fie si mai credibil, premierul Tariceanu nu s-a sfiit sa declare si ca un finantist in fruntea fermierilor este o cerinta expresa a oficialilor europeni, Agricultura si Dezvoltarea Rurala fiind in urmatoarea perioada sectoare in care UE va pompa peste 50% din fondurile alocate Romaniei. In aceste conditii, nu a mirat pe nimeni numele vehiculate ca potentiali succesori ai lui Flutur - Decebal Traian Remes, Ludovic Orban sau Varujan Vosganian -, desi nici una din aceste persoane nu avea legaturi prea trainice cu domeniul pe care ar fi urmat sa il pastoreasca. Favorit in cursa a fost Remes si, sincer, avind in vedere contracandidatii, cred ca ar fi facut fata si responsabilitatilor imense, dar mai ales dinozaurilor si sacalilor din sector care abia asteapta sa prinda o halca suficient de mare din banii europeni. Pe Remes, se spune, nu l-a vrut Basescu, dar a ramas in cursa favoritul nr.2, Vosganian. Din punctul meu de vedere, Vosganian e prea visator pentru un post de asemenea anvergura, dar, spun cei care il cunosc, e un om cu care poti sta de vorba, un om care stie cit costa cuvintul unui specialist. Deci, bun era si asa. Numai ca iesirea de la guvernare a Partidului Conservator a incurcat serios itele puterii, iar Tariceanu s-a trezit peste noapte cu o gramada de functii libere pe cap. Cui sa dea, si ce? Cum sa imparta totul astfel incit sa impace si capra si varza, adica si PNL-ul, si PD-ul, si puterea, si opozitia, si Guvernul, si Presedintia? Uitind insa ca, la propriu, capra si varza sint in curtea Agriculturii, si patruns mai mult de sensul figurat al expresiei, pentru Tariceanu n-a mai contat ce ne ceruse UE si a lasat din nou taranimea in miinile esalonului II. Ce ne cereau europenii acum doua zile? Un finantist la Agricultura? Ei, bine, s-au terminat finantistii fideli. A ramas insa un fidel profesor de istorie - Dan Stefan Motreanu. Un tinar aproape anonim, cu o cariera politica putin fortata, sters, fara vina - cum ar spune taranul. Incoltit de criza, insa, Tariceanu este atit de grabit sa il inscauneze, incit a negociat si cu prietenii si cu dusmanii sa nu il mai treaca prin votul Parlamentului ci sa fie numit direct prin decret prezidential. Iar ei, agricultorii, simpli spectatori la jocurile puterii, trebuie sa inghita si asta, sa se lase condusi prin Europa de un profesor de istorie. Bineinteles, sint socati, dar mai ales nu se pot impaca cu gindul ca nici macar in al 13-lea ceas conducerea tarii nu a inteles cit de important este acest sector si ca lucrurile nu stau deloc bine avind in vedere multimea clauzelor de salvgardare cu care Europa ne ameninta tot mai des. Si, totusi, ceva trebuie sa il recomande pe Motreanu pentru o functie atit de importanta. Iar un posibil raspuns ar fi ca, in 2007, se implinesc 100 de ani de la Marea Rascoala, asa ca, probabil, si-a spus Tariceanu, la cite pomeni si parastase se vor organiza, chiar e nevoie de un "profesionist" care sa stie de-a fir a par povestea taranilor de la Flaminzi. Trecind peste glume, insa, dilema ramine: ce dracu cauta in fruntea Agriculturii un istoric? Ca, la cit de groasa e acum problema cu intrarea in UE, nu ar mai trebui sa tina faza cu "la fotbal, la politica si la agricultura se pricepe toata lumea". Dar mai stii? De-a lungul timpului acest minister a avut parte de atitia "specialisti" - un electronist, un ginecolog, un popa - incit ce ar mai conta un profesor din Alba Iulia?! Cel putin cu el, cu siguranta, ne-am cistigat locul in istorie.




Categorie articol: 

Comentarii