Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Brăilenii şi armele. Înarmaţi ca pe vremea lui Terente

• în urmă cu 100 de ani, aproape 500 de brăileni - comercianţi, industriaşi şi moşieri, medici, notari, primari, învăţători, plugari şi arendaşi - contemporani cu banditul Terente, s-au înarmat de frica tâlharilor la drumul mare  • din materialele de arhivă aflăm, de exemplu, că proprietarul Moşiei Şuţeşti, Constantin Şutzu, şi soţia sa, Elisabeta, deţineau şapte arme de foc • la ora actuală, sunt înregistraţi la IPJ Brăila aproape 1.100 deţinători de arme şi muniţii, 770 dintre aceştia având arme letale

 

Grija pentru avutul agonisit cu trudă şi frica de “bandiţii” Bălţii, Terente, Lavrinte şi Lupoaică, i-au silit pe străbunicii noştri să se-narmeze până-n dinţi, în urmă cu 100 de ani. Plugari şi cârciumari, administratori de moşie, învăţători şi medici, funcţionari, ba chiar şi preoţi din judeţ, şi-au cumpărat arme de vânătoare, carabine şi revolvere de buzunar, fie ca să-şi apere familiile de răufăcători, fie ca să meargă la vânătoare, că mişuna judeţul de sălbăticiuni. Unii luptaseră în Războiul cel Mare şi erau deprinşi cu mânuirea armelor. Alţii participau de ani buni la concursurile de tir organizate de municipalitate încă de la 1870, aşa numita “dare la semn”. 

Dar cei mai mulţi deţinători de arme de foc erau comercianţi prosperi, industriaşi şi proprietari de mari moşii, în frunte cu familiile Şutzu, Filote, Zaharoff, Goga şi Suditu. Ei trebuia să-şi păzească sipeţii cu bani de aur, pentru care tâlharii ar fi ucis fără să clipească. Poveşti despre boierii de odinioară şi despre vânătorile organizate pe moşii se spun şi astăzi “la gura sobei”, ori zac uitate în vreun cotlon de conac dărăpănat din Bărăgan.

 

“Locuitorii din Carcaliu cer împuşcarea banditului Terente”

În numărul din 21 martie 1925, Curierul de Brăila titra pe prima pagină: “Locuitorii din Carcaliu cer împuşcarea banditului Terente”, informându-i pe brăileni că vestitul “bandit” fusese capturat şi se afla închis la Constanţa, în custodia Siguranţei Statului, după ce terorizase mai multe judeţe din estul României. Concomitent, la Tulcea, era interogat Lavrinte, mâna dreaptă a temutului bandit, iar poliţia operase în jur de 20 de arestări. Tot pe prima pagină a ziarului condus de avocatul Bazil Clony era articolul despre Lupoaică, bandit “mai fioros decât Terente”, care avea la activ trei crime. Constantin Lupoaică omorâse doi ciobani la Cotu-Pisicii şi un comerciant evreu la Tulcea şi încă nu fusese prins. “Gloria şi, mai ales, titlul de “rege al bălţilor” pe care şi le-a creiat banditul Terente i-au făcut pe mulţi răufăcători să aspire la celebritatea temutului bandit. Iată că s-a şi găsit un personaj care a întrecut cu mult în cruzime pe teribilul Terente”, consemnau ziariştii de odinioară ai Brăilei, relatând despre Constantin Lupoaică, banditul care făcuse, deja, cunoştinţă cu ocna şi care-l întrecea în cruzime pe Terente. Nu e de mirare că brăilenii şi-au cumpărat arme de foc, să se păzească de tâlharii Bălţilor.

Ca să ai armă, însă, trebuia să plăteşti o taxă şi să fii înregistrat în actele Prefecturii Brăila.

Potrivit Legii pentru protecţia vânatului, din secolul trecut, deţinătorii de arme şi câini de vânătoare erau obligaţi să le declare pe acestea la Prefectura Brăilei. La 3 nov. 1922, Şerban Răducanu, prefectul Brăilei, semna o “publicaţiune” prin care deţinătorilor de arme şi câini de vânătoare li se dădea răgaz o săptămână pentru depunerea declaraţiilor.

Toţi cei care deţineau arme de foc se regăseau într-un “Registru pentru trecerea permiselor de a purta arme”. Într-un astfel de registru, datat 24 iulie 1925-28 iulie 1927, se regăseau nu mai puţin de 455 de nume de posesori de arme, fiecare cu profesia şi domiciliul său. Proprietarul Moşiei Şuţeşti, Constantin Şutzu, şi soţia sa, Elisabeta, aveau împreună şapte arme. Constantin deţinea două arme de vânătoare calibru 12, o carabină de vânătoare, o armă calibru 20 cu două ţevi şi încă o armă cu două ţevi, cu cocoaşă. Elisabeta poseda un revolver cu şase focuri cal. 6.35 şi o armă de vânătoare.

Radu Goga, mare agricultor la Surdila Greci, avea cinci arme, inclusiv trei revolvere Browning şi Staer, iar industriaşul D. C. Radacovici, deputat, două revolvere. Mihail Filote, moşierul de la Batogu, ţinea în casă cinci arme, iar Gabriel Zaharof, agricultor de la Romanu, avea două arme de vânătoare şi două revolvere. Cinci arme deţinea şi rentierul de la Chiscani, Paul Lambert (inclusiv două revolvere), iar V. Suditu, moşierul de la Urleasca, patru arme.

S-ar crede că doar cei înstăriţi posedau una sau mai multe arme de foc. Nicidecum. Gheorghe Ţenescu, plugar de la Movila Miresii, avea permis pentru trei arme de vânătoare. Trei arme avea şi Constantin Bercaru, medic la Ruşeţu. Se înarmau chiar şi edilii de la sate. Constantin Lupaşcu, primarul de la Berteştii de Jos, deţinea un revolver cu cinci focuri, iar Tudor Ionescu, primarul de la Ianca, un revolver american cu 12 focuri. Mai mult, Constantin Surdeanu, învăţătorul de la Traianu, avea un revolver Browning, cal. 6.35, de fabricaţie belgiană, cu 6 focuri, iar Şerban Teodorescu, învăţătorul de la Bordei Verde, era trecut în registru cu trei arme de foc: o armă de vânătoare cal. 16, un revolver şi o armă germană de panoplie pe care, cu siguranţă, o dobândise în război. În sus-numitul registru de arme, vechi de aproape un secol, sunt trecuţi nu mai puţin de 20 de învăţători din judeţul Brăila, posesori de arme letale.

Trebuie spus din capul locului că, la cele câteva sute de posesori legali de arme de foc se adăugau soldaţii şi ofiţerii regimentelor încartiruite la Brăila, poliţiştii, jandarmii şi agenţii Siguranţei Statului. Şi încă ceva: acum 100 de ani, Brăila nu ducea lipsă de magazine de arme. În preajma Primului Război Mondial aveam trei magazine de arme, şi toate pe Calea Regală: M. A. Durdi (Regala 80), S. Madotto (Regala 12) şi G. Perlea (Regala 27). După război, în anul 1922, erau tot trei magazine de arme la Brăila: M.A. Durdi, Mihail Ivanovici (Cuza 152) şi Tocilăria Italiană (Călăraşi 155).

Străinii se înarmau şi ei, deopotrivă cu pământenii. Italianul Giuseppe Belone, antreprenor la Ianca, avea un revolver cal. 7, cu 5 focuri, iar francezul Paul Lambert, de la Chiscani, avea în custodie cinci arme.  

 

“Nu vă jucaţi cu revolverul!”

Presa vremii a consemnat şi cazuri mai puţin plăcute în care erau implicaţi posesorii de arme de foc: sinucideri şi accidente regretabile, care au ţinut prima pagină a ziarelor din perioada interbelică. Sub titlul “Nu vă jucaţi cu revolverul. Păţania unui comerciant”, ziarul Curierul, despre care am amintit mai sus, consemna: “O nenorocire de pe urma căreia şi-a găsit moartea comerciantul de băuturi spirtoase Emanoel Tănase, din strada Verde, s-a întâmplat ieri seară. Pe când comerciantul Tănase îşi verifica arma - pe care avea mania s-o controleze de câteva ori pe zi - un client i-a atras atenţia că nu e tocmai cuminte să se ocupe prea mult de revolver. Comerciantul i-a răspuns că n-are teamă. O clipă după aceasta, arma s-a descărcat (!) iar glontele a risipit pe jos creierii neprevăzătorului comerciant, omorându-l”. (Curierul, Brăila, sâmbătă, 21 martie 1925).  

 

În prezent, peste 1.000 de brăileni posesori de arme

Catalogaţi drept “cuţitari”, brăilenii de astăzi se înarmează şi ei cum pot, luând exemplu de la strămoşii lor, chiar dacă nu-i mai ameninţă bandiţii ascunşi prin smârcurile Bălţii. Nu-i mai avem acum nici pe Terente, nici pe Lavrinte şi nici pe Lupoaică. Cu toate acestea, sute de brăileni sunt posesori de arme letale şi neletale, de vânătoare sau de autoapărare. Ce-i drept, nu-l mai avem pe lipoveanul Terente, din Carcaliu, dar sunt alţii care ne pun gând rău: spărgătorii de locuinţe, traficanţii de minori şi clanurile interlope.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila (IPJ), inspector de poliţie Laura Belciugan, “la nivelul Biroului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase (BAESP), sunt înregistraţi, la ora actuală, 1.089 deţinători legali de arme şi muniţii, dintre care 770 sunt deţinători de arme şi muniţii letale şi 319 sunt deţinători de arme şi muniţii neletale”.

Cu siguranţă, nu sunt şi urmaşii boierilor Şuţeşti printre ei.




Categorie articol: 

Comentarii