Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Au fost Zilele Brăilei...

Timp de o săptămână, am participat la manifestările dedicate Zilelor Municipiului Brăila. De la parada costumelor populare, desfăşurată ca un evantai de muzică şi culoare din Bariera Călăraşilor şi până pe platoul din faţa Palatului Administrativ, la Festivalul Internaţional de Folclor “Lină Chiralină”, Parada maşinilor de epocă, Festivalul Naţional de Teatru pentru Copii şi Tineret “Cărăbuş”, Târgul Naţional al Meşterilor Populari, Târgul Naţional al Anticarilor şi Buchiniştilor, la  recitalurile de pe Esplanada Dunării ori maratonul de jazz şi blues din Grădina Public, am luat zilnic pulsul evenimentelor derulate în diferite zone ale oraşului. Dacă, de la an la an, organizatorii încearcă să aducă în faţa publicului spectator momente artistice de calitate sau nume sonore ale muzicii, din diverse zone şi genuri, pentru toate gusturile, trebuie să spun că, de multe ori, atitudinea unora dintre concetăţenii noştri lasă de dorit. Nu reuşesc să se debaraseze de obiceiurile primitive de a sparge seminţe în timpul unui spectacol în aer liber, de a mânca floricele de porumb şi de a le împrăştia printre bănci sau pe platoul din faţa scenei de pe Esplanada Dunării, de a fuma şi a arunca chiştoacele la întâmplare sau de a lăsa pachetele goale de ţigări, peturile, pahare sau sticle înfipte între şipcile băncilor pe care stau. Regretabil este că toate aceste atitudini sunt privite de multe ori de către cei din jur cu indiferenţă sau cu toleranţă. Dar, ce poţi să faci, când personaje cu papuci de plastic şi îmbrăcate ca la plajă, mai mult sau mai puţin bronzate, se aşează în primele rânduri la un spectacol şi molfăie pop corn, sau sting ţigara pe bancă, în timp ce artiştii sau concurenţii evoluează pe scena de pe Esplanadă? Se spune că gusturile nu se discută. Dar, dacă vezi că nu este un spectacol cu manele, de ce ocupi locul unui alt privitor şi te porţi ca un manelist?     

Pentru mine, a merge la un spectacol, fie el de teatru, de muzică sau de film, reprezintă o sărbătoare, o duminică a sufletului. Respect artiştii şi arta şi nu suport mojiciile sau bătaia de joc faţă de creatorii de frumos. Timp de o săptămână, brăilenii s-au bucurat de manifestările dedicate Zilelor Municipiului, de spectacole, de frumos. Nu ştiu dacă, într-un oraş cenuşiu şi într-o ţară în care totul merge anapoda, iar Guvernul dă zile libere sau minivacanţe pentru a stoarce mai multe voturi de la salariaţii de la stat chiar avem motive de sărbătoare, sau, dacă avem ce sărbători... Dar, dacă tot au fost Zilele Brăilei, de ce să venim la sărbătoare în şlapi?




Categorie articol: 

Comentarii