Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Adam Geist" aplaudat la scena deschisa de tinerii din Chisinau

Trupa Teatrului "Maria Filotti" a participat, timp de trei zile, la Festivalul International de Teatru de la Chisinau, Bienala Teatrului "Eugen Ionesco" - BITEI 2006, aflat la editia a VII-a. Si in acest an tema intilnirii a fost "Intre Orient si Occident", insa evenimentele au avut un plus de fast datorita faptului ca s-au implinit 15 ani de la infiintarea oficiala a Teatrului "Eugen Ionesco" din Chisinau, institutia organizatoare. Au fost prezentate in cele citeva locatii din capitala Republicii Moldova, Teatrul National "Mihai Eminescu", Centrul Cultural "Ginta Latina", Teatrul de Papusi "Licurici", la Teatrul Dramatic Rus de Stat "A. P. Cehov", si la City Club zeci de spectacole sustinute de trupe din Republica Moldova, Polonia, Rusia, Japonia, Turcia, Italia, Franta, Georgia, Elvetia, Coreea de Sud, Lituania, Spania, dar si din Romania - Braila, Buzau, Craiova, Botosani, Bucuresti. Publicul a umplut mereu salile, fiind mereu foarte sincer. Atunci cind asteptarile nu au coincis cu ceea ce s-a prezentat, spectatorii s-au ridicat si au plecat din sala.
In acest context, faptul ca trupa braileana, care a jucat spectacolul "Adam Geist", in regia lui Radu Afrim, a fost aplaudata de mai multe ori la scena deschisa demonstreaza calitatea spectacolului jucat si priza pe care acesta a avut-o la publicul tinar. Spiritele conservatoare au iesit din sala, insa cert este ca de spectacolul brailenilor s-a discutat, solutiile si ideile lui Radu Afrim au provocat. "Adam Geist" a fost jucat foarte bine, verva actorilor a cucerit publicul, chiar si pe cei care nu erau de acord cu ideea regizorala, care au stat pina la sfirsit pentru a vedea modul de rezolvare gasit de regizor. Un artist din Chisinau, Marian Stircea, a apreciat spectacolul, modul in care au fost interpretate rolurile, solutiile originale, interesante, neobisnuite gasite de regizorul Radu Afrim pentru a prezenta problemele societatii actuale si jocul actorilor. Singura observatie pe care a facut-o a fost aceea ca publicul ar fi fost dezorientat de faptul ca si la spectacolul "Hamlet" al trupei din Polonia s-a jucat tot fara decor, adica, publicul vedea practic acelasi fundal. O problema a fost si cu acustica salii, organizatorii spunind ca ultimele reparatii ale cladirii au afectat-o, astfel ca uneori nu se auzea foarte bine ce spuneau actorii, dar totul a fost compensat de interpretare, care a ajuns la sufletul tinerilor din sala. Publicul matur a fost mai reticent, unii au plecat chiar in timpul reprezentatiei, altii au stat pina la sfirsit, dar nu au mai aplaudat. La finalul reprezentatiei spectatorii au oferit flori trupei, iar organizatorii au oferit si ei flori, o diploma si un trofeu.
In aceeasi zi, la Teatrul National "Mihai Eminescu" brailenii au participat la lansarea celui de-al doilea numar al revistei "Teatractia", in care au scris critici moldoveni si romani. Lucrarea a fost apreciata ca fiind de valoare, o adevarata pledoarie pentru acordarea unui spatiu Teatrului "Eugen Ionesco", un teatru fara scena, dupa cum a apreciat chiar directorul acestuia, regizorul Petru Vutcarau.
In cele trei zile cit a stat trupa de la Braila la festival s-au putut urmari citeva spectacole. "Angajare de clown" a lui Visniec a fost jucata de o trupa din Franta, insa acustica salii a lasat de dorit, iar jocul actorilor a fost foarte static, apropiat de spectacolul lectura, si nu a cucerit spectatorii. In alta locatie, in aceeasi seara s-a mai putut urmari spectacolul "Sta sa ploua" de Lia Bugnar de la Teatrul "Luni" Bucuresti, care a avut succes la public, iar in ziua urmatoare, dupa spectacolul cu "Adam Geist" s-a putut vedea un alt spectacol de la Teatrul "Luni", "Alcool...Amar...Amor". Festivalul International de Teatru de la Chisinau a fost pentru actorii braileni o experienta interesanta. Evenimentele au fost bine puse la punct de organizatori, provocindu-se astfel discutii si intilniri ale lumii teatrale din Orient si Occident.

"Nebunia de a fi liber este minunata, dar trebuie sa maninci"
* a declarat directorul festivalului international de teatru BITEI 2006 de la Chisinau, regizorul Petru Vutcarau

Cu prilejul lansarii revistei "Teatractia", regizorul si directorul Petru Vutcarau, care a montat si Braila comedia "Lupii si oile", a acordat un scurt interviu reporterului nostru.
- De ce ati fondat un teatru particular cind erau altele in Chisinau?
- Trecusera doar cinci ani de cind absolvisem Universitatea "Boris Ciuchin" din Moscova, eram in trupa Teatrului "Luceafarul". Cu toate ca si dinsii absolvisera cu 25 de ani inaintea noastra aceeasi scoala, nu ne intelegeam din punct de vedere artistic. In 25 de ani s-au schimbat atit de multe lucruri in lume si in teatru, incit, in pofida faptului ca absolvisem aceeasi scoala faceam un teatru diferit. Il intelegeam, il concepeam, il analizam, il simteam diferit.
- Nu exista posibilitatea sa va exprimati diferit in cadrul aceleiasi institutii?
- Timp de 5 ani am facut eforturi pentru a gasi un limbaj comun, puncte de reper comune. Jucam in spectacole impreuna, dar la un moment dat ne-am trezit ca in Teatrul "Luceafarul" existau doua repertorii: spectacolele noastre, pe care le faceam noi, in cheia noastra, si spectacolele in care jucam impreuna cu cei din Teatrul "Luceafarul", lucru care nu putea sa dureze, tensiona atmosfera. Apareau chiar si mici scandaluri de ordin artistic. Atunci am renuntat la certuri, la tensiuni, am incercat sa plecam elegant si sa jucam teatru asa cum intelegem noi. Chiar cu citeva luni inainte de a face acest gest, m-am inilnit cu un critic local care m-a intrebat de ce nu facem teatrul nostru. Probabil ca in subconstient mi s-a fixat acest lucru si apoi am facut-o. Eu le-am spus atunci colegilor ca plec din teatru si i-am intrebat cine merge cu mine. Le-am spus ca mergem in strada, in lume, unde vom gasi un loc sub soare. "Nebunii" au mers atunci cu mine. Erau sapte actori.
- Ati gasit un loc propice in Romania.
- Este frumos sa vrei sa faci lucruri marete, nebunia de a fi liber este minunata, dar trebuie sa maninci, sa te imbraci, sa dormi undeva si copiii sa-i imbraci cu ceva, iar pentru asta ai nevoie de bani. Ca sa vina acesti bani trebuia sa ai un loc in care sa muncesti, ori acest lucru nu se mai putea gasi pentru noi in Chisinau. O firma foarte bogata pe atunci, ne-a oferit sansa sa mergem in Romania, in ideea ca intre timp problema sediului se va rezolva. Acest lucru nu s-a rezolvat. Am stat cinci luni la Rimnicu-Vilcea, apoi am mai stat in Bucuresti. Peste tot am fost invitati sa raminem, dar sa renntam la Teatrul "Eugen Ionesco" si noi, in nebunia noastra, nu am vrut. La un an dupa ce am plecat in Romania si am inceput sa cistigam premii, am fost recunoscuti oficial si la Chisinau, in 1991, dar sediu nu avem nici acum, dupa 15 ani.

"La Braila sint niste actori exceptionali"

- Cind v-ati intilnit prima data cu Teatrul "Maria Filotti"?
- Tot in cadrul acestui festival ne-am intilnit prima data. La un moment dat am primit un telefon de la Braila. O voce de femeie se oferea sa participe la festivalul nostru. Eu nu stiam mare lucru despre acest teatru, nu cunosteam repertoriu. S-a dovedit ca era doamna Dobrin, care dorea insistent sa vina cu un spectacol la festival. I-am spus, bine, doamna, veniti.
- Ati avut curaj sa acceptati o trupa despre care nu stiati nimic?
- Da, pentru ca se simtea ceva in insistenta doamnei ca nu va veni sa se faca de rusine la Chisinau, ci aduce un spectacol de calitate. Atunci am vazut "Drept ca o linie" care a fost socant pentru multi din Chisinau, prin dramaturgie, joc, coregrafie. Era ceva neasteptat pentru festival. Mai mult decit atit, a avut atit de mult succes cu acest spectacol incit ma simteam onorat ca am in festival asemenea spectacol, o minunata trupa, cu care mi-am dorit sa lucrez. Am montat apoi si un spectacol la Braila, "Lupii si oile", iar colaborarea noastra foarte pretioasa, benefica pentru ambele parti a continuat. Sper ca va continua si va dura in timp.
- Va doriti sa mai montati ceva la Braila?
- Vreau foarte mult, pentru ca la Braila sint niste actori exceptionali. Este o trupa grozava. Din cite stiu doamna Liliana Ghita se preocupa sa mentina trupa unita, sa-i dea o directie artistica buna, clara, ca sa mobilizeze din interior potentialul artistic al acestui teatru. Orice regizor isi doreste sa lucreze intr-un teatru unde atmosfera este pozitiva si productiva. Lucru pentru care felicit acest teatru. Tot ce se intimpla pe acea scena la Braila este de calitate, cu regizori buni, cu potential actoricesc bun si o conducere serioasa si buna.




Categorie articol: 

Comentarii