Cum este posibil să arunci după gratii un amărât care fură o pâine sau un baton de parizer, ca să le ducă ceva de mâncare unor copii care-l aşteaptă acasă hămesiţi de foame, iar cei care sunt plătiţi să ne protejeze, să ne jefuiască la drumul mare? Nu am tolerat niciodată hoţia, am trăit tot timpul cu impresia că, acolo sus, Cineva ne contabilizează toate greşelile şi ne va trage la răspundere pentru faptele noastre, dar parcă există o mică diferenţă între faptele celor puşi pe căpătuială. La noi însă, fie că furi o găină, fie că prăduieşti economia naţională, cam tot aceeaşi pedeapsă o primeşti. Mai mult decât atât, cei plătiţi ca să ne apere de hoţi, sunt mai hoţi decât hoţii. Faptele au demonstrat că trăim într-o junglă, în care legea o face doar banul.
Cum să îmbraci uniforma de poliţist şi să mergi la treabă gândindu-te ce şpagă vei lua pe ziua respectivă? Cum te poţi întoarce acasă de la muncă şi să-ţi priveşti copiii în ochi, oferindu-le o ciocolată din banii pe care i-ai obţinut prăduindu-i pe alţii, în loc să aplici legea şi să-ţi faci meseria corect? Să înţeleg că oamenii ăştia, plătiţi să aplice legea, se cred mai presus de lege? În România, şpaga a ajuns la nivel de artă. Şpagă la medic, şpagă la poliţist, şpagă la examene... De micile şpăgi primite de chelneri, frizeri, asistente, educatoare, învăţătoare etc., nici nu mai vorbim. La noi, se fac bani din orice. Important este să ştii să te descurci în viaţă, iar unii chiar ştiu să se descurce, dacă, dintr-un simplu salariu îşi pot face vile luxoase, au câteva maşini în garaj şi îşi permit vacanţe exotice. La Brăila, poliţiştii de la Biroul Rutier au ştiut să se descurce. Şi nu doar câţiva dintre ei, ci aproape toţi. Un colectiv unit, o adevărată echipă, oameni ai legii, care au ştiut să împartă frăţeşte şpaga primită de la şoferi. Şi eu, care credeam că poliţiştii umblă în grup, ca să nu se rătăcească...
