Când scrii cu partea stângă a inimii despre CULTURĂ într-o lume confuză, încercănată de incertitudine şi duhnind de blestemul realităţii, te izbeşti zi de zi, ca un val, de zidul indiferenţei şi al ignoranţei, ca un fluture, buimăcit, în lumină...
Poeţii Cetăţii întâmpină desfrunzirea salcâmilor şi smulg seva din silabe golaşe. Îşi amanetează nopţile cântând psalmi într-o cârciumă de cartier şi deschid ferestre spre vise, dar se lasă mistuiţi de flacăra unui CUVÂNT.
Adesea, poeţii se plimbă pe Calea Lactee, acoperiţi de lacrima unui zâmbet, iar cerul se oglindeşte în sufletul lor. Au stelele-n sânge, şlefuiesc până la epuizare verbele şi şoapta morţii, dar se lasă îngenuncheaţi de nodurile vieţii, de prima silabă şi de vorbe păgâne. Dar cine se mai risipeşte acum în cuvinte? Cine mai curăţă rugina toamnelor târzii sau mai aude ţipătul unui pescăruş?
Şi totuşi, în oraşul încorsetat de neajunsuri, bântuit de fantomele roşii şi posedat de circul administrat de politicieni, în oraşul ăsta, în care se moare tot mai des, iar în spitale se joacă barbut cu sănătatea muribunzilor, aici, unde au început să se desfrunzească salcâmii, se poate vorbi despre CULTURĂ în cea mai frumoasă nuanţă a toamnei. Aici, poeţii din Balcani se reunesc an de an, atraşi de parfumul Brăilei şi de gropile de pe străzi. Aici, actorii Teatrului sunt aplaudaţi la scenă deschisă pentru "Jocul de-a vacanţa " sau "Liliom", în timp ce ploaia din ce în ce mai rece ne pătrunde până la oase, iar muncitorii pun, printre picături, câteva borduri în Bariea Călăraşilor. La Brăila, caricaturiştii lumii deschid expoziţii despre CULTURĂ, iar epigramiştii se duelează prin mansarde, stârnind hohote de râs despre visul nostru, de a deveni Capitală Europeană a Culturii. Aici, se lansează "Poeţii Cetăţii", neprofeţi în cetatea lor...
