Amenajarea piscicolă de la Măxineni a fost una dintre cele mai mari, dacă nu cea mai mare, din țară. Realizată în urmă cu circa 50 de ani, pe vremea marilor investiții făcute de regimul comunist în proiecte funciare, crescătoria de pește de pe lunca Siretului se întindea pe 2.000 de hectare.

Ocupa o fostă zonă mlăștinoasă, peste care se revărsa Siretul în fiecare primăvară, lăsând în urmă bălți și sol sărăturos. Pe la începutul anilor ’70, când de-a lungul râului s-a construit un dig foarte solid, inundațiile anuale au devenit istorie. Fosta baltă Puturosu a început să sece, iar în locul ei rămânea pământ cu concentrație prea mare de sare, impropriu pentru agricultură. Pe acest fond, regimul de atunci a decis să investească într-o crescătorie de pește care să pună în valoare tot acel teren.

A fost o investiție gigantică, cu sute de kilometri de diguri care parcelau suprafața și canale de aducțiune sau evacuare a apei. Alimentarea cu apă se făcea din Siret, cu o stație de mare putere amplasată la Nămoloasa, iar sistemul era în așa fel conceput și construit încât apa să circule în flux continuu, ca să se mențină bine oxigenată, tot ce era tras din râu la Nămoloasa, urmând să se întoarcă înapoi în matcă, printr-un mare canal de evacuare al cărui capăt era la Măxineni. Canalul mai există și azi, la fel și stația de pompare ce trăgea apa înapoi în Siret, însă ambele sunt într-o stare de degradare avansată, departe de forma din zilele bune.

La vremea ei, crescătoria producea multe tone de pește, fiind principala sursă de aprovizionare pentru fosta Întreprindere Piscicolă Brăila, care în anii ’90 – 2000 a fost redenumită ”Vermatta” SA. La Măxineni, mai exact în zona dintre satele Corbu Vechi și Corbu Nou din componența comunei Măxineni, erau parcele cu apă cât vezi cu ochii, iar brăilenii care au prins acele vremuri știu bine, mai ales dacă erau pasionați de subiect, că, pe lângă pescuitul industrial, pe parcelele crescătoriei mai ajungeau și mulți undițari, în special dintre cei care aveau cunoștințe și ”pile” acolo unde era nevoie.

Dar vremurile bune au trecut demult, iar în imensul perimetru al fostei amenajări piscicole de la Măxineni nu mai este acum niciun luciu de apă. Societatea ”Vermatta” a dat faliment pe la mijlocul anilor 2000, iar activele crescătoriei de la Măxineni au fost scoase la vânzare. O firmă cu patroni italieni, SC ”Chisc” SRL, a cumpărat atunci canalele și digurile care împrejmuiau parcelele fostei amenajări piscicole, iar terenul dintre aceste împrejmuiri a intrat, o parte – 700 hectare – în proprietatea Primăriei Măxineni și restul de circa 1.300 ha în proprietatea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA).

Statut temporar de pășune, pentru o perioadă de 5 ani

Noii proprietari n-au făcut nimic pentru continuarea activității pescăriei, așa că terenul a revenit treptat la forma sa naturală: pământ sărăturat acoperit de vegetație sălbatică. Partea rea este că pe acest tip de sol nu cresc culturi agricole, partea bună e că iarba crescută din sărătură este perfectă ca hrană pentru oi, deoarece laptele capătă proprietăți deosebite, iar brânza astfel produsă are calitate superioară.

Așa că, în ultimii 15-20 de ani, fosta crescătorie de pește s-a transformat în mod firesc într-o pășune foarte căutată de ciobani. Problema e că, având în continuare în acte statut de amenajare piscicolă, suprafața respectivă n-a putut fi încadrată oficial ca pășune, așa încât Primăria Măxineni sau ANPA să o poată închiria crescătorilor interesați, să aibă fiecare parcela lui bine delimitată și să poată beneficia astfel și de subvențiile acordate prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA). Ani de zile, pe suprafața fostei crescătorii fiecare a făcut ce-a vrut, iar pentru locurile cele mai bune s-au dus adevărate bătălii, chiar bătăi în toată regula, având câștig de cauză cei mai ”bazați” dintre ciobani.

Primarul comunei Măxineni, Ionuț Postolache, ne-a spus că au intrat acolo inclusiv crescători de oi din alte comune, care în mod normal nu ar fi trebuit să aibă acces. ”Veneau de prin Salcia Tudor sau din comunele vecine, din județul Galați, și intrau în conflict cu localnicii noștri. Dacă le spuneai ceva, răspundeau că au tot dreptul să țină oile acolo, că au plătit chirie la «italieni». Adică firmei «Chisc», care a cumpărat digurile și canalele fostei pescării dar nu are nicio treabă cu terenul, care e proprietatea Primăriei Măxineni și a ANPA! Ani de zile ne-am confruntat cu astfel de situații, dar acum putem spune că am rezolvat problema, cel puțin pe suprafața de teren din proprietatea Primăriei”, ne-a declarat primarul Postolache.

Concret, după cum ne-a explicat edilul, în urma numeroaselor demersuri făcute la Ministerul Agriculturii și Comisia de Agricultură din Parlament, ajutat fiind și de foști sau actuali parlamentari și secretari de stat brăileni, precum și de conducerea APIA Brăila, primarul Măxineniului a obținut o derogare administrativă, care permite ca  suprafața fostei amenajări piscicole să fie încadrată temporar, pe o perioadă de 5 ani, ca pășune pentru animale. Astfel, începând din acest an, 600 ha din proprietatea Primăriei au fost închiriate unui număr de 70 de crescători, care acum au posibilitatea legală de a depune la APIA dosare pentru subvenții.

”Suprafața contractată către fermieri pe baza efectivelor înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor, a Legii Zootehniei și a Regulamentului Consiliul Local Măxineni este cuprinsă între 5 și 30 hectare pentru o exploatație, iar în baza raportului de evaluare redevența pe hectar este de 250 lei. Sumele astfel încasate duc la creșterea veniturilor locale ce vor fi direcționate pentru noi proiecte de dezvoltare locală. Cele 600 de hectare din perimetrul fostei pescării se adaugă celor 960 hectare de pășune de pe restul teritoriului comunei Măxineni, care au deja contracte în desfășurare”, ne-a explicat primarul Postolache.

Acesta spune că Primăria Măxineni a început demersuri pentru preluarea în administrare și a celor 1.300 ha rămase în proprietatea ANPA. ”Dacă vom reuși să primim și cele 1.300 ha în administrare de la ANPA sperăm să găsim investitorii în parcuri eoliene, ce vor aduce venituri considerabile către bugetul local, iar suprafața rămasă neocupată după instalarea turbinelor va putea fi folosită pentru pășunat”, ne-a mărturisit Ionuț Postolache.

Chinurile facerii unui parc fotovoltaic pe 90 de hectare

Pe lângă cele 600 ha transformate anul acesta în pășune, Primăria Măxineni mai are în proprietate 100 ha din suprafața fostei pescării, unde urmează să fie construit un parc fotovoltaic. Încă din 2021 s-au scos la licitație 90 ha pentru un astfel de proiect, iar câștigător a fost fondul de investiții german PNE, care a concesionat respectiva suprafață pentru 49 de ani, contra sumei anuale de 2.300 euro per hectar. Circa 200.000 euro intră astfel în bugetul local al Măxineniului în fiecare an. ”E o sumă mai mare decât tot bugetul nostru pe care îl adunam din restul taxelor și impozitelor locale”, ne-a mărturisit primarul Ionuț Postolache.

Problema este că, deși și-a dovedit buna credință și a plătit anual redevența, începând din 2021, fondul de investiții PNE nu a putut să demareze investiția în parcul fotovoltaic nici până la ora actuală, pentru că aceeași firmă ”Chisc” care a cumpărat digurile și canalele fostei pescării nu a permis amenajarea unei căi de acces între drumul comunal 1 Corbu Nou – Corbu Vechi și parcela de 90 ha concesionată de la Primărie.

”Firma Chisc a refuzat să dea drept de servitute pentru o cale de acces peste un dig aflat în propritatea ei. Prin 2022, am încercat să ajungem la o înțelegere amiabilă. Le-am propus să îi scutim de plata impozitelor pe diguri și canale, pe care oricum nu le achitaseră către Primărie de când au cumpărat aceste active de la fosta Vermatta. Contra acestei scutiri urma să acorde drept de servitute, ca să existe cale de acces și să poată începe amenajarea parcului fotovoltaic.

Au refuzat și problema s-a mutat în instanță. În luna februarie a acestui an am câștigat definitiv procesul contra firmei Chisc, care acum are obligația de a permite accesul pe acea parcelă. Deci investiția poate începe”, ne-a declarat primarul Postolache.

Nu de aceeași părere sunt, însă, reprezentanții firmei Chisc. Avocatul care a reprezentat în proces această firmă ne-a spus că Primăria Măxineni nu a procedat corect de la început, de când a scos la licitație acel teren fără a informa potențialii investitori că digurile și canalele care îl împrejmuiesc sunt proprietatea altei firme, deci pentru a avea acces acolo trebuie să ajungă la o înțelegere comercială cu firma în cauză.

După licitație, investitorului care a câștigat i s-ar fi propus o taxă pentru a putea trece peste dig, însă cele două părți nu s-au înțeles ”la preț”, ajungându-se la proces. Sentința a fost în favoarea Primăriei, însă avocatul firmei ”Chisc” precizează că încă se mai așteaptă o motivare prin care să se precizeze dacă peste digul aflat în proprietatea acestei firme se va putea trece doar la pas, cu piciorul, sau și cu autovehicule, și până la ce tonaj pot ajunge aceste autovehicule în cazul în care li se va permite accesul.

În orice caz, mai spune avocatul, chiar și cu această sentință care se referă strict la calea de acces către terenul concesionat de Primărie,  rămâne în vigoare interdicția de a traversa cu cabluri electrice digurile și canalele din proprietatea firmei ”Chisc”, atât subteran cât și suprateran, fără acceptul acestei firme. Deci investiția în viitorul parc fotovoltaic are în continuare probleme…

În altă ordine de idei, avocatul a negat categoric informațiile potrivit cărora firma ”Chisc” le-ar fi perceput taxe ciobanilor care au intrat cu oile pe terenurile fostei amenajări piscicole, terenuri aflate în prezent în proprietatea Primăriei Chiscan sau ANPA. ”Nu există așa ceva!”, ne-a spus acesta.

O nouă baltă la Măxineni. Primarul: ”Ar fi posibil, dar doar în regim privat!”

L-am întrebat pe edilul din Măxineni dacă ar exista posibilitatea reamenajării unei suprafețe piscicole, măcar pe câteva zeci sau sute de hectare, pe infrastructura deja existentă. Acesta ne-a spus că, pe terenul deținut în prezent de primărie, ar putea fi amenajate circa 200 ha de luciu de apă, însă pentru asta ar trebui reabilitată o stație de pompare aflată acum într-un stadiu avansat de degradare, precum și lămurită problema clădirilor administrative ale fostei pescării, care acum se află în proprietatea ANPA. Oricum, primarul afirmă că cea mai bună variantă ar fi concesionarea respectivei amenajări către un agent economic privat, care să o poată administra cât mai eficient.

”Dacă am ține în administrarea Primăriei o astfel de baltă ne-am confrunta cu tot felul de probleme, legate în primul rând de o pază eficientă. Lăsată în grija unor angajați ai Primăriei ar apărea tot felul de discuții. Un investitor privat, altfel are grijă de investiția sa…”, conchide primarul comunei Măxineni.