Dar, în acea zi de 14 noiembrie, Institutul Naţional de Statistică şi - mai ales! - EUROSTAT-ul vor anunţa datele privind economia pe trimestrul al treilea al anului. DA, pică ciudat, cu doar două zile înainte de scrutinul final, şi NU, transmiterea datelor nu poate fi amânată, pentru că această dată este programată, atât de INS, cât şi de institutul european de statistică, încă de la începutul anului. Chiar înainte ca Guvernul Ponta să anunţe data alegerilor.
Probabil că premierul nu s-a gândit la asta, dar pe 14 noiembrie va trebui să se confrunte cu realitatea legată de evoluţia economiei în trimestrul 3 şi pe primele trei trimestre ale anului în curs. Ştiţi, cifrele alea legate de PIB, care nu interesează pe toată lumea - mai ales pe asistaţii sociali - şi pe care Ponta le interpretează cum îi convine.
Numai că pe 14 noiembrie premierul nu se va mai putea face că România este în continuare pe creştere economică - deşi datele seci ne-au aruncat deja în recesiune după al doilea trimestru - pentru că, aproape sigur, rezultatele de pe T3 vor arăta că produsul intern brut a scăzut nu doar de la trimestru la trimestru (T3 faţă de T2 2014), ci şi de la an la an (T3 2014 faţă de T3 2013). Şi atunci va apărea tot mai clar şi va fi tot mai pronunţat cuvântul „criză". Iar dacă va fi aşa, acesta va fi doar „meritul" actualului guvern.
Atunci, pe 14 noiembrie, se va vedea cât de mult a însemnat faptul că, de doi ani şi jumătate, s-a demarat doar construirea a câtorva noi kilometri de autostradă şi că proiectele pe hârtie, fără nicio finalitate concretă, sunt doar vorbe-n vânt. La fel, se va observa că tăierea de panglici pentru proiecte demarate de alţii nu aduce creştere economică. Atunci se va vedea că scăderea investiţiilor publice, mai ales în infrastructură - care generează automat şi fonduri europene, şi angajări masive, şi contribuţii semnificative la stat - ar putea arunca România înapoi, spre anii de „graţie" 2008-2009. Atunci se va observa că propaganda de la „antene" nu ţine loc de investiţii şi de creştere economică, nici de stimulare a economiei, că un an agricol bun nu ţine de foame bugetului şi că politicile economice ale guvernului au fost sublime, dar de fapt au lipsit cu desăvârşire.
S-ar putea ca, la aceste alegeri, „noua criză" să fie tema învingătorului şi piedica învinsului, aşa cum „Vântu" a fost în urmă cu 5 ani elementul decisiv al alegerilor prezidenţiale.
