Şi asta, nu pentru că noi, turiştii români am fi fost întâmpinaţi de turci cu zâmbetul pe buze sau cu urări de genul "Welcome to Turkey, baby! ", ci pentru că, în general, respectul oamenilor faţă de străinii care le calcă pragul a fost cu mult peste aşteptările mele. Totul punctual şi organizat. Fiecare turist, cu pachet prin agenţie sau nu, a fost condus la destinaţie. Kuşadasi, în cazul meu. Un oraş-port la Marea Egee, situat pe coasta vestică a Turciei. Un oraş cu o populaţie de aproximativ 65.000 de locuitori, ridicându-se la peste o jumătate de milion în timpul verii, când staţiunea se umple cu turişti. Şi au toate motivele să o facă, din moment ce există o poveste frumoasă în spatele oricărui obiect, fie el original sau contrafăcut (capitol la care stau foarte bine), sau în spatele unei ruine antice, unei banale statui, lăcaş, ori izvor care, ba "îţi îndeplineşte dorinţele", ba "te întinereşte cu 20 de ani". Nu putem şti cât din aceste poveşti este adevărat, dar cu siguranţă pot spune că talentul lor nativ este acela de a vinde, fie şi poveşti. Iar asta se vede cel mai bine în "Grand Bazzar". Un loc văzut de mine ca un mic orăşel al negoţului, cu zeci de alei întortocheate, înţesate cu magazine, tarabe pline de bijuterii, haine, suveniruri dintre cele mai colorate şi scliplitoare, condimente, dulciuri turceşti, şaluri de caşmir şi de bumbac. Orice găseşti în bazarul turcesc. Atmosfera mercantilă te înconjoară, iar simţul de negustor se citeşte în privirile iuţi ale comercianţilor care ştiu cuvintele unei tocmeli avantajoase în aproape toate limbile pământului, totul pentru a te impresiona cu orice preţ. "Romania! Ce faci, bine, Bucureşti scump, Hagi", îşi etalează jovial cultura generală mulţi dintre negustori.
Selciuc, un tânăr din bazar, ne-a demonstrat în câteva secunde cât de priceput este în a-şi vinde marfa. "Cele mai bune table turceşti sunt cele de «Helena». Sunt făcute din os de cămilă, perlă naturală şi lemn de smochin", ne spune el. Am încercat şi eu să obţin un preţ, mai bun, ţinând cont de gura lumii care spune că poţi ajunge la jumătatea sumei cerute de comerciant. În cazul meu, poate că nu am negociat la sânge şi totuşi, cu impresia asta am ieşit din magazin. "Este 260 lire turceşti, dar las pentru tine, la 160. Doar pentru tine. La americani şi englezi le vând cu preţul întreg. Nu negociez cu ei. Ei au bani. Fratele meu, eu la afacerea asta câştig doar 10 lire dar ţi-o vând ţie aşa... că am câştigat din ce-am vândut până acum", spune vânzătorul de parcă şi el crede ce zice. Am zâmbit când l-am auzit că se descurcă în limba română cât să lase impresia unei bune gazde şi mare greşeală am făcut! Ai zâmbit, s-a terminat negocierea. Dar pentru moralul meu ţin să cred că până la urmă toată lumea a avut de câştigat.
Însă bazarul nu este singura atracţie a acestui oraş Kuşadasi. De poveste sunt şi plajele cu nisipuri aurii, apa mării clară ca şi când ai privi-o în pahar, palmierii ce ţin loc de evantai pe căldura toridă, fascinantele obiective turistice precum oraşul antic grecesc Efes, Pamukkale care adăposteşte terase din calciu cu ape termale şi, nu în ultimul rând, bucătăria turcească care, de-a lungul timpului a inspirat multe culturi. E greu să rămâi autentic într-o societate haotică şi tocmai de aceea oamenii care-şi conservă tradiţiile şi preţuiesc ce-i al lor, merită respectaţi şi daţi ca un bun exemplu.
Deşi Kuşadasi este un oraş cu multe poveşti de spus, vreau să vă las vouă plăcerea descoperirii acestui loc.
Mă întreb câtă apă va mai curge pe Dunăre până când municipiul nostru, va avea anual măcar jumătate dintre turiştii pe care îi are Kuşadasi? Este clar. Pretenţiile nu pot fi mai mari pentru că în general, o staţiune la mare va aduce mereu valuri mai mari de turişti decât un oraş-port la Dunăre. Imposibil nu ar fi dacă s-ar investi mai mult în infrastructură, capitol la care turcii ne dau clasă. Însă aşezarea geografică dar şi istoria Brăilei care are fragmente comune cu oraşul înfloritor de la Marea Egee confirmă faptul că Brăila are un extraordinar potenţial turistic. Haideţi să-l valorificăm, nu să-l amintim doar din cărţile de istorie. Sau vreţi să "decoleze" tot mai mulţi brăileni de aici?
