Vorbe uitate, lozinci de faţadă, speranţe deşarte. De fapt, nu s-a schimbat mai nimic, politicienii n-au înţeles nimic, n-au învăţat nimic. Ţara e aceeaşi, oamenii sunt aceiaşi, politicienii sunt la locul lor. Cristian Popescu Piedone, de exemplu, cel care îşi anunţase retragerea din politică, s-a răzgândit. Va candida la Primăria Sectorului 4 al Capitalei, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Ca şi cum a fost într-o vacanţă. Într-un concediu fără plată. Într-o perioadă sabatică, din care a înţeles că nu poate fără primărie şi nici primăria fără el. Că oamenii îl vor înapoi şi că nu-i poate dezamăgi. Îl imploră să se întoarcă şi va da curs rugăminţilor acestora.
Şi, la cum sunt oamenii şi ţara asta, cel mai probabil va ajunge din nou primar. Iar dacă va fi condamnat, eventual cu suspendare, în dosarul „Colectiv", va putea rămâne liniştit în funcţie. Legea - aia dată de ei, pentru ei - îi permite. Iar oamenii îl vor, altceva nici că mai contează.
Şi Vanghelie se gândeşte să candideze la Sectorul 5. Cu siguranţă, sute de alţi aleşi - mai mult sau mai puţin penali -, vor candida din nou, fără nicio jenă. Vor fi votaţi şi îşi vor păstra funcţiile. Şi va veni toamna şi, odată cu ea, alegerile parlamentare. Câţi dintre actualii parlamentari se vor regăsi pe liste? Probabil 80%-90%. Inclusiv penali, cu dosare, cu procese pe rol, cu condamnări. Crede cineva că Dragnea, de exemplu, dacă va fi condamnat definitiv tot cu suspendare, va avea vreo jenă să rămână în continuare în fruntea PSD şi membru al parlamentului? Mă îndoiesc că va avea vreo remuşcare.
Nu, politicienii n-au remuşcări. Au tupeu, au nesimţire, au neobrăzare, dar nu au remuşcări. De aceea s-au făcut politicieni, în definitiv. Ei mint, ţara îi votează şi totul este rezolvat.
Nu, schimbarea aia adevărată, profundă, fundamentală, aşteptată de 26 de ani, nu se va produce nici la următoarele alegeri locale şi nici la următorele alegeri generale, aşa cum nu s-a produs nici la ultimele alegeri prezidenţiale. Poate că electoratul nu poate sau nu ştie cum să opereze această schimbare. Sau poate că mai trebuie să treacă alţi vreo 26 de ani. Un lucru e însă sigur: politicienii nu vor să schimbe nimic. Mai ales pe ei.
