Fiind încă deputat în funcţie şi ştiind, probabil, ce o aşteaptă, Udrea propune o iniţiativă legislativă prin care, nici mai mult nici mai puţin, pedepsele cu executare în penitenciar să devină o raritate. Aşa s-ar rezolva, în opinia ei, şi problema supra-aglomerării închisorilor.
"Ar trebui această iniţiativă legislativă să privească aspecte precum prevenirea supra-aglomerării închisorilor, de la modul în care se ajunge acolo, mult prea uşor, aproape toate pedepsele în România sunt cu executare în penitenciar, până la modalitatea în care cei care se află deja acolo (...) să poată să fie eliberaţi înainte de termen. Ar trebui, de asemeni, instituită o practică în care, totuşi, pedepsele cu executarea în penitenciar să fie de natură excepţională şi atunci când nu există altă variantă", declară Udrea. Care ar fi alternativele, în viziunea (încă) deputatei? Executarea pedepsei la domiciliu sau executarea pedepsei la sfârşit de săptămână şi munca în folosul comunităţii. Pentru că, spune fosta blondă de la Cotroceni, "cel mai cumplit sentiment este acela de îngrădire a libertăţii de mişcare". Serios? Păi, nu aceasta ar trebui să fie esenţa unei pedepse pentru un infractor? Îngrădirea libertăţii de mişcare?
Cum ar trebui pedepsit un infractor? Care ar mai fi rostul Codului Penal şi al legilor, în general, dacă un condamnat îşi ispăşeşte pedeapsa în week-end sau acasă? Probabil că Udrea nu s-a referit aici la criminali şi violatori (deşi nu a făcut aceste precizări), ci la infractorii mai „soft" în viziunea ei, din moment ce este unul dintre ei: corupţii, evazioniştii, şpăgarii. Bun, este adevărat că de multe ori se exagerează şi că un găinar - la propriu - ajunge să stea în spatele gratiilor cu anii. Dar problema este tocmai că infractorii care ar trebui să fie condamnaţi ca şi pentru o crimă - adică exact şpăgarii, corupţii, evazioniştii - scapă prea uşor şi în prezent. Cu două-trei cărţi scrise şi cu nişte boli crunte apărute peste noapte, mai toţi scapă cu un an-doi de puşcărie. Dar Udrea nu este mulţumită nici cu asta. Ea ar vrea să-şi execute viitoarea probabilă pedeapsă pentru corupţie în luxul de acasă şi să se vaite pe Facebook. Acesta este visul ei. Fosta blondă de la Cotroceni şi toţi cei asemenea ei nu vor să înţeleagă că, de fapt, corupţia este o faptă extrem de gravă şi ar trebui pedepsită ca şi o crimă. Pentru că ei, corupţii şi spăgarii care fură milioane şi zeci de milioane de euro, îi fură, de fapt, din banii ţării. Nu e ca şi cum Udrea îl trage în piept cu nişte bani pe Cocoş, care îl ţepuieşte pe Pinalti, care la rândul lui se răzbună pe Gabriel Sandu. Ei, de fapt, fură în gaşcă din banii statului şi, implicit, din ai noştri. Ei nu fură o găină, fură milioane de euro din sărăcia noastră, dar ar vrea să fie pedepsiţi mai uşor decât găinarii.
Este însă interesant cum ajung politicienii care trec prin arest să devină atât de sensibili şi îngrijoraţi faţă de viaţa infractorilor şi de condiţiile lor de detenţie. Poate că dacă Udrea şi alţii ar fi puşi să trăiască măcar 6 luni cu câteva sute de lei pe lună, aşa cum trăiesc cei mai mulţi dintre români, poate ar ajunge să le pese şi de soarta şi de nivelul de trai al celor vreo 20 de milioane de oameni cinstiţi din ţara asta.
