Credeţi că acele tabere de la graniţa cu Serbia, ridicate peste noapte, cică, sub formă de exerciţiu al autorităţilor, dar lăsate pe poziţii, au fost construite întâmplător? Chiar credeţi că a fost vorba doar de o aplicaţie pentru testarea forţei de reacţie a instituţiilor statului? Aiurea! Cele două tabere au fost construite planificat, în vederea adăpostirii primelor valuri de refugiaţi/imigranţi care vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, în zonă. Pentru că, odată cu închiderea a tot mai multor graniţe din sud, odată cu ridicarea a tot mai multor garduri metalice şi, mai ales, odată cu venirea frigului, refugiaţii/imigranţii se vor vedea nevoiţi să caute alt adăpost, în afara Serbiei şi Croaţiei ori să încerce altă rută spre vestul Europei. Şi atunci să te ţii! Crede cineva că ţărilor din sud, aflate pe ruta naturală a migraţiei, le convine că au deja zeci de mii de refugiaţi/imigranţi pe teritoriul lor, blocaţi pe la graniţe, direct sub cerul liber? Ori crede cineva că-i poate opri ceva pe aceştia din avântul lor spre UE? Oricum, Guvernul României nici măcar nu-şi mai permite să ridice vreun gard la graniţă, după ce i-au catalogat pe unguri drept nazişti, pentru că au făcut asta.
Cum vor suporta însă iarna europeană sute de mii de oameni neobişnuiţi cu aşa condiţii meteo este greu de prevăzut, mai ales că foarte mulţi dintre ei n-au văzut zăpadă decât în filme. Problema cu Europa este că nu a înţeles la timp diferenţa dintre un refugiat (persoană care fuge din faţa unei primejdii şi caută un adăpost temporar, până la trecerea pericolului) şi imigrant (persoană care migrează în altă ţară cu scopul de a se stabili acolo). Pentru că, de fapt, cei mai mulţi dintre ei asta vor: să rămână în Europa, să trăiască aici, nu să aştepte să treacă războiul de care au fugit şi să se întoarcă înapoi (dacă se va termina vreodată!). Cum va adăposti Europa sute de mii de oameni în faţa iernii? Împărţirea lor pe cote între ţările membre nu va rezolva problema, iar numărul lor va creşte continuu. Unde va adăposti România mii de oameni la iarnă, în condiţiile în care sute de mii de români, dacă nu milioane, trăiesc în condiţii mizere şi într-o cruntă sărăcie?
Este posibil însă ca tocmai această sărăcie şi această incapacitate a statului de a asigura condiţii decente de trai măcar propriilor cetăţeni să fie factorul care să-i gonească pe imigranţi de la noi. Să ne amintim de cei doi afgani care au ajuns accidental în România, din Serbia, crezând că au intrat în Ungaria, şi care, când au aflat unde sunt de fapt, au izbucnit în plâns! Au plâns din toţi rărunchii că ei nu voiau sub nicio formă să ajungă aici şi că vor să fie trimişi înapoi în Serbia. O informaţie la care, iniţial, te pufneşte râsul. Dar asta spune multe nu doar despre percepţia imigranţilor faţă de ţara noastră (dacă şi nişte afgani fug de aici ca dracu de tămâie...), ci mai ales despre nivelul nostru de dezvoltare, al celor care trăim aici. Suntem a doua cea mai săracă ţară din UE şi asta sperie până şi migranţii care fug de un război. Ceea ce, de fapt, chiar e de plâns.
