După ce Preşedintele Klaus Iohannis i-a cerut lui Victor Ponta demisia, premierul a comunicat că doar Parlamentul poate decide acest lucru, iar ieri, duminică, 7 iunie, premierul "copy- paste" a convocat o şedinţă de urgenţă a coaliţiei de guvernare la Palatul Parlamentului, pentru „a drege busuiocul" situaţiei juridice pe care o traversează. "Am fost numit în funcţie de Parlamentul României şi doar Parlamentul poate să mă demită!", susţine sus şi tare Victor Ponta, aidoma înaintaşului său care, în decembrie 1989 spunea că va da socoteală doar în faţa Marii Adunări Naţionale. Cu mâinile încleştate pe scaunul Puterii, Ponta se încăpăţănează să rămână în fruntea Guvernului, deşi în luna decembrie 2014, spunea că, dacă va fi pus sub urmărire penală, va demisiona. Se pare că ştia el ce ştia, dar spera că va trece ca prin urechile acului, aşa cum a trecut de fiecare dată prin toate scandalurile în care a fost implicat. Dacă am fi trăit într-o ţară normală, cu o democraţie sănătoasă, şeful Guvernului ar fi trebuit să îşi dea demisia de câteva ori până acum... şi mă refer aici la scandalul din iunie 2012, când a fentat un examen şi a intrat în Barou în baza titlului de doctor cu o lucrare "copy-paste", la traficul de influenţă de la Palatul Victoria, când Baronul Duicu de Mehedinţi promitea diverse funcţii şi îşi exercita influenţa pe lângă premier, la „marţea neagră" din 2013 când, cu acordul tacit al lui Victor Ponta, parlamentarii PSD au pus la cale una din cele mai mari lovituri la adresa democraţiei, la „ordonanţa traseiştilor" din septembrie 2014, când, pentru a-şi asigura victoria în alegerile prezidenţiale, a permis aleşilor să migreze de la un partid la altul, la scandalul votului din diaspora, când cabinetul Ponta a împiedicat sute de mii de români din străinătate să meargă la urne... şi lista ar putea continua... Dar Victor Ponta a rezistat tuturor atacurilor. A rezistat şi atunci când a pierdut alegerile din noiembrie anul trecut, după lansări faraonice pe stadion şi pomeni electorale, sau mai recent, anul acesta, când şi-a văzut mama, sora şi cumnatul pe treptele de la DNA, după audieri. Zguduit de scandaluri de corupţie, condamări şi arestări, Cabinetul Victor Ponta a rezistat cu impostură şi tupeu. Şeful pesedeilor a reuşit să treacă de toate obstacolele şi de cei care au încercat să îl contrazică în ultimii ani, călcând în picioare onoarea sau bunul-simţ şi făcând slalom printre legile ţării.
S-a gândit oare cineva că acest personaj va părăsi barca Puterii sau că va pleca demn de la şefia Guvernului? Eu nu...
După 25 de ani de aşa-zisă democraţie, în care clasa politică este într-o continuă repetenţie şi refuză adevărata reformă, România merită un moment de adevăr şi de maturitate. Când premierul ţării este anchetat pentru complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri şi conflict de interese, românii care încă mai au un strop de demnitate îi cer demisia. Nu poate fi vorba despre o demisie de onoare, pentru că onoarea lipseşte cu desăvârşire la cei schimonosiţi de corupţie şi orbiţi de putere, care au adus România în metastaze. Dar poate fi demisia unui om normal.
"Am venit la DNA ca orice om normal", a bâiguit premierul României în faţa jurnaliştilor. Minţi din nou, Pinochio! - pot spune eu. Un om normal munceşte pe brânci de dimineaţa până seara ca să poată plăti birurile şi taxele absurde, într-o ţară condusă de un guvern de corupţi şi de penali. Un om normal devine sclavul unui sistem bolnav, într-o ţară guvernată de cei protejaţi de „braţul lung al legii". Dar, orice om normal, ar intra în pământ de ruşine dacă ar fi implicat în scandaluri de proporţie sau dacă ar fi urmărit de DNA... De aceea, nu preşedintele României, nu duşmanii politici, ci noi, oamenii normali, care plătim taxe şi impozite pe aerul pe care îl respirăm, vă cerem demisia, domule Victor Ponta!
