Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean este în haos de prea multă vreme, umilinţele la care sunt supuşi pacienţii sunt prea multe şi prea dese ca să mai fie lăsate aşa. Ca preşedinte al Consiliului Judeţean, instituţie care asigură finanţarea şi în subordinea căreia funcţionează spitalul, şi implicit UPU, aveţi toată responsabilitatea şi tot dreptul. Nu trimiteţi soli, vor fi depăşiţi de situaţie. La UPU e nevoie de dumneavoastră, adică de autoritatea supremă.
Căci se întâmplă multe şi urâte, săptămâna trecută a fost doar un episod, unul dintr-un şir lung de astfel de episoade, în care pacienţi şi cadre medicale îşi stăpânesc tot mai greu nervii dând naştere unor stări conflictuale ce nu fac bine nimănui.
Da, pacienţii nu mai au răbdare, omul bolnav oricum e cu moralul la pământ. Da, personalul nu e suficient. Dar, ştiţi ceva? În niciun spital din ţara asta nu sunt suficiente cadre şi, totuşi, prin alte părţi lucrurile merg. De ce? Pentru că, mulţi, puţini, câţi şi-or câştiga pâinea din domeniul asta, înainte de a fi medici, infirmieri, brancardieri, portari sau asistenţi medicali, înainte de a fi şefi sau subordonaţi, angajaţii din spitalele care se descurcă sunt oameni. Or tocmai asta lipseşte multora din Brăila. OMENIA. Ascultaţi, domnule Chiriac, pacienţii, ascultaţi aparţinătorii, citiţi comentariile de pe internet, urcaţi într-un maxi taxi când se schimbă tura şi o să vedeţi că cele mai multe acuzaţii se referă la atitudinea cadrelor medicale, mai puţin la profesionalismul lor. Căci, la urma urmei, ne-am învăţat deja să înghiţim ca proştii când vine una şi îţi perforează vena de cinci ori până o dă altcineva mai priceput la o parte şi-ţi bagă acul unde trebuie. Iar când serul îşi face efectul şi-ţi potoleşte durerea, uiţi ce-ai pătimit fizic. Nu uiţi însă umilinţa, orele de aşteptare, ale naibii de multe, tonul arţăgos, nepăsarea, indolenţa. De unde-şi iau fumurile şi tupeul aceste „doamne cu halatul alb" de la Brăila?! Ei... aceasta este întrebarea la care dumneavoastră trebuie să răspundeţi.
Eu nu ştiu exact ce se întâmplă în interior, dar, de afară, aşa se vede, pe afară, aşa se aude, domnule Chiriac: şpăgile, pilele şi nepotismele au adus UPU în situaţia aceasta, adică realmente insuportabilă pentru pacienţi şi nu numai. Vorbiţi cu asistentele care au plecat, şi o să vă convingeţi că nu musai salariile ori programul supraîncărcat le-au determinat să-şi ia lumea în cap. Ci şi tensiunea care domneşte de ani de zile acolo. Inclusiv medici au plecat din UPU din cauza asta, dacă nu ştiaţi deja. Şi pe ei puteţi să-i întrebaţi de ce.
Nu vreau să deschid Cutia Pandorei. Dar, aşa nu se mai poate! Cineva trebuie să ia taurul de coarne şi să facă ordine. Căci, să fie clar, la UPU Brăila, şi, cred, în general în spital, cu tot respectul şi consideraţia pentru cei care chiar trudesc pe brânci acolo şi înghit, lucrurile sunt mult mai complexe decât veşnicele lamentări: dotări, medicamente, salarii, program, pacienţi peste normă. La UPU Brăila e un viespar care fierbe de ani, din cauze ce, de multe ori, nici nu au legătură cu actul medical. Pacienţii sunt doar victime. Sunt consecinţa. Misiunea dumneavoastră e să depistaţi cauza şi să acţionaţi ca atare. Căci, repet, aşa nu se mai poate. Gata!
