Nu se poate, de exemplu, să laşi un oraş invadat de mizerie, de halde de gunoi, de străzi pline de gropi, de locuri lăsate în paragină, de lucrări începute şi neterminate cu lunile. Este clar că aspectul mizerabil al multor zone este dat şi de nesimţirea unora dintre locuitorii lor, de lipsa de civilizaţie, de lipsa de educaţie. Dar nu poţi schimba comportamentul lor doar rugându-i să fie civilizaţi şi să nu mai arunce gunoiul pe unde le vine, aşa cum visează primarul! Nu cu vorba bună se schimbă lucrurile, nu cu rugăminţi se educă nişte prost-crescuţi, care trăiesc în jeg inclusiv în propria locuinţă. Civilizarea s-a făcut dintotdeauna şi cam peste tot în lumea asta cu forţa, prin aplicarea de sancţiuni drastice, prin impunerea unor norme şi a fricii de repercusiuni. Dar şi prin puterea exemplului. Nu poţi avea pretenţia, ca autoritate locală, ca un teren public lăsat vraişte, de care arăţi că nu-ţi pasă - chiar şi lăsând o bucată de stradă neasfaltată după ce în zonă s-a executat o lucrare la sistemul de canalizare - să arate „bec" doar rugându-i pe locuitori să respecte acel spaţiu public. Dacă proprietarul nu-l respectă şi dacă nu există nicio sancţiune nici pentru unii, nici pentru alţii, atunci nimeni nu se va da în lături de la a nu se comporta ca animalele.
Ca să nu mai spun cât de penibilă poate fi atitudinea autorităţilor vizavi de blocarea unei intersecţii ori a unei străzi de o maşină lăsată neregulamentar acolo - chiar şi în urma unei defecţiuni, aşa cum s-a întâmplat zilele trecute, la intersecţia dintre străzile Unirii şi Bălcescu. Să laşi o maşină acolo, câteva zile, explicând că nu ai dreptul să o ridici, pentru că nu-ţi dă voie legea, este halucinant! Da, legea nu-ţi mai dă voie să ridici o maşină, să o sechestrezi, să o depozitezi undeva şi să ceri taxă pentru asta (de fapt, s-a stabilit că hotărârile CLM în acest sens sunt neconstituţionale), dar nimeni nu-ţi interzice, ca Poliţie - fie ea şi locală -, să ridici o maşină care blochează o arteră sau pune în pericol traficul, pentru a debloca circulaţia şi a înlătura pericolul prin simpla mutare a ei mai încolo şi amendarea respectivului şofer, indiferent de motivul avut de acesta. Când vii şi spui o asemenea enormitate „oficială", nici să nu te mai gândeşti că cineva va mai respecta regula în cauză sau că va mai respecta autoritatea care ar trebui să o aplice.
De la mic la mare, de la cel care aruncă un ambalaj pe stradă la cel care nu ştie, nu vrea sau nu e în stare să aplice legea, mai toată lumea parcă aşteaptă ca Brăila să se schimbe singură în bine. Nu, nu se va întâmpla niciodată asta. Şi, deşi toată lumea ştie acest lucru, nimeni nu mai face nimic să mai schimbe ceva. Chiar e toată lumea resemnată? Primarul este oarecum de înţeles, din moment ce oricum nu mai candidează, dar restul ce aşteaptă? Sau mai aşteaptă ceva? Brăila pare în acest moment exact ca maşina aceea veche, abandonată în mijlocul drumului după ce şi-a pierdut o roată: fără direcţie, fără să trezească interesul cuiva şi ocolită de toată lumea, cu toate şansele de a ajunge la „remat".
