Un parlamentar al României este pus la stâlpul infamiei cu trei cereri de începere a urmăririi penale, trei cereri de arestare preventivă, aşteptând execuţia. În locul meu puteau să fie Victor Ponta sau Crin Antonescu, dacă aceştia ar fi spus lucrurile pe care le-am susţinut public în ultimele săptămâni, dacă ar fi vorbit despre acapararea puterii în mâinile unei singure puteri. Dacă ar fi fost unul dintre dumneavoastră, tot aici s-ar fi ajuns... Timp de 10 ani am luptat pentru statul de drept, justiţie independentă, instituţii puternice. Sunt dintre cei care au acuzat Parlamentul că nu poate garanta progresul României.
Într-o anumită măsură recunosc că am greşit. Am pierdut legitimitatea publică a Parlamentului pentru a creşte prestigiul altora din păcate. Constat astăzi eu, însămi, ce înseamnă să faci parte dintr-o clasă politică şi un Parlament cu credibilitatea pierdută pe fondul clădirii unor statui unor instituţii de forţă".
În mod clar, v-aţi dat seama, este discursul unui parlamentar către colegii din Parlament. Al unui parlamentar penal. Unul cu probleme grave, legate de corupţie. Un puşcăriabil care arogă brusc dragilor săi colegi rolul de judecători. De data aceasta este vorba despre Elena Udrea. Un politician care, deşi ani de zile a pozat în corectul, cinstitul şi ferventul susţinător al Justiţiei şi mai ales al DNA, a devenit brusc o victimă în faţa execuţiei.
Brusc, Justiţia şi DNA nu mai sunt drepte, ci "instituţii de forţă". Peste noapte, Parlamentul e de încredere, iar rolul său a devenit acela de instanţă de judecată. Instant, Udrea a uitat că nu Parlamentul decide arestările, ci un judecător. Parlamentul trebuie doar să aprobe prezentarea unui parlamentar în faţa unei instanţe. Atât şi nimic mai mult.
Dar nu, Udrea voia şi ea tratament preferenţial, aşa cum l-au primit şI alţi puşcăriabili din Parlament (ultimul fiind, chiar ieri, Varujan Vosganian). Udrea a apelat şi ea la aceleaşi tactici folosite şi de puşcăriabilii anteriori: "Puteţi fi voi data viitoare în locul meu". Da, sigur vor mai fi, dar acesta nu-i un argument. Sau da, dar este argumentul infractorilor. AcelaşI discurs a fost folosit în ultimii ani de toţi parlamentarii care acum înfundă puşcăriile în urma unor condamnări.
Udrea nu se diferenţiază cu nimic de iluştrii săi înaintaşi, gen Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Relu Fenechiu, Cătălin Voicu, Mihai Boldea şi alţi infractori notorii. Udrea s-a dovedit în cele din urmă a fi un politician ordinar, precum majoritatea colegilor săi, pus pe căpătuială.
Nimic nu o face mai specială. Nici măcar gestul cu degetul dus, conspirativ, la nas.
