În "epoca de aur" totul părea monoton, zilele se scurgeau între orele de serviciu şi cele petrecute la cozile interminabile, lunile treceau pe nesimţite, între două salarii, iar anii se încheiau cu cîteva pachete de artificii, agăţate printre beteala şi ornamentele făcute cu migală pentru brăduţul de sărbători.
Copiii se bucurau de cărţile de poveşti şi de creioanele colorate primite de la Moş Gerilă, mergeau la colindat printre nămeţi şi ajungeau acasă cu buzunarele doldora de mere şi nuci şi cu câţiva bani strânşi pentru o maşinuţă cu beculeţe roşii, cu baterii.
Ne distram printre personajele de poveste amplasate pe aleile din Orăşelul copiilor, mâncam vată pe băţ şi făceam poze în sănii trase de reni.
Între timp, lucrurile s-au schimbat. După ce au aruncat cu pietre în nomenclaturişti şi au aşteptat să umble câinii cu covrigi în coadă pe străzile pline de libertate, mulţi români s-au apucat de afaceri cu blugi şi sulemeneli turceşti, au plecat către ţări în care democraţia era la ea acasă sau au devenit căpşunari.
Ceilalţi am învăţat ce înseamnă şomajul, am privit neputincioşi cum se ruinează industria şi agricultura, am trasat o linie clară între cei îmbogăţiţi peste noapte şi cei sărăciţi...
Corupţia şi infantilismul politic au umplut programele de ştiri pe toate posturile de televiziune, la concurenţă cu crimele, violul şi prostituţia, jumătate dintre copii sunt analfabeţi sau nu ştiu să scrie corect româneşte, săracii se bat pe ajutoarele trimise de UE sau pe pomenile electorale, pensionarii îşi drămuiesc pastilele ca să îşi poată lua şi o pâine la câteva zile. Istoria românilor se învaţă după numele politicienilor aruncaţi după gratii de DNA, iar geografia, după ţările în care trăiesc şi muncesc de ani buni câţiva dintre cei plecaţi din fiecare familie.
Nici revoluţionarii nu mai sunt ce au fost. În ultima perioadă, ei au uitat de adevăraţii martiri ai evenimentelor din Decembrie 89 şi au doar revendicări de ordin material, transformându-se astfel, după 25 de ani, într-o altă categorie de solicitanţi de drepturi şi vânători de privilegii.
Duminică, 21 decembrie 2014, Klaus Iohannis, preşedintele ales, a depus jurământul de învestitură în funcţia de preşedinte al României, în şedinţa solemnă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor şi a declarat că este recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii i-au acordat-o alegându-l preşedinte.
A vorbit despre România lucrului bine făcut şi de faptul că este nevoie de înţelegerea clară la nivelul întregii clase politice, precizând că nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie.
A vorbit despre legi durabile, instituţii solide şi despre faptul că trebuie să ne apucăm de treabă, pentru că lucrurile nu se vor întâmpla peste noapte.
La finalul discursului, mă întrebam câţi dintre noi suntem gata să confirmăm aceste proiecte? Câţi dintre cei care decid soarta acestui popor pot lăsa în urmă 25 de ani de corupţie şi vor putea spune că sunt recunoscători şi mândri pentru încrederea pe care cetăţenii le-au acordat-o de fiecare dată când i-au votat?
Cu siguranţă, lucrurile nu se vor întâmpla peste noapte. Dar trebuie să se întâmple.
