Ştiu, vor sări mulţi care vor afirma că aşa le trebuie, că de ce-au furat, violat, dat în cap, înşelat sau ce-or mai fi făcut deţinuţii minori sau majori. Corect. Acesta-i un aspect al problemei. Dar, nu uitaţi, marea majoritate a deţinuţilor nu sunt condamnaţi pe viaţă. Ei vor ieşi! Ei vor umple străzile! Şi-atunci vă întreb: cum este mai bine pentru noi, cetăţenii normali la cap, din această ţară? Să ne simţim răzbunaţi, la modul general, pentru că în închisori hoţii, violatorii, pedofilii, tâlharii, ucigaşii, escrocii, corupţii sunt umiliţi până la limita dezumanizării? Aceşti inşi sunt în puşcării pentru a se vindeca de rău, pentru a redeveni oameni, pentru a cunoaşte remuşcarea sinceră, dar mai ales pentru a învăţa să respecte regulile. Cu o condiţie însă: regulile trebuie să fie corecte şi să fie valabile pentru toţi, în egală măsură. Nu în funcţie de "pungă", pile şi altele asemenea. Altfel spus, puşcăriaşii ar trebui să înveţe ce înseamnă democraţia: libertatea ta nu trebuie să tulbure libertatea celuilalt şi invers. Dacă după gratii ei vor avea parte de nedreptăţi, umilinţe, bătăi, abuzuri, inclusiv abuzuri sexuale, atunci putem fi siguri că la liberare din penitenciar ies nişte monştri. Sigur, va exista întotdeauna o categorie, "cei mai răi", cărora sistemul n-are ce să le facă. Aceştia fac parte din categoria "născuţi asasini". Ideea e că interesul societăţii este ca această categorie extrem de periculoasă să nu fie alimentată, întărită şi multiplicată. Or, aş vrea să înţeleg care-i raţiunea, de exemplu, "că baia se face la comun şi nu există un minim de intimitate, câte 15-20 de deţinuţi intrând deodată să se spele", după cum ni s-a reclamat. Şi asta deoarece, aşa cum afirmă acelaşi deţinut, "într-un interval de 2 ore, trebuie să facă baie circa 60-70 de persoane". Nu pricep! Apa caldă se dă cu program la penitenciar?! Deţinuţii trebuie să stea claie peste grămadă, împuţiţi?! În loc să fie învăţaţi cu igiena personală, ştiut fiind faptul că mulţi români aflaţi în libertate sunt certaţi cu săpunul, şamponul şi periuţa de dinţi, în penitenciar, iată, se merge pe reeducare cu duhoare. Jalnic! Apoi, aş vrea să înţeleg aportul moral al unui WC din care poate ieşi, oricând, un şobolan. Aşadar, din punctul de vedere al conducerii Penitenciarului Brăila, o necesitate fiziologică trebuie să fie un stres pentru că oricât de dur ar fi un puşcăriaş, imaginea cu un şobolan sărindu-i la boaşe este oripilantă. Ei bine, cum răspunde conducerea penitenciarului la toate acestea? "Nu au fost înregistrate petiţii referitoare la aspectele sesizate". Exact această afirmaţie denotă teroarea de care se plâng deţinuţii. Cum să aibă curajul vreunul "să mişte-n front", câtă vreme sunt la mâna şefilor şi cu ieşirea la muncă, şi cu permisiile, şi cu liberarea condiţionată? Dar ştiţi ce mi se pare cel mai grav? Faptul că de această teroare au parte şi salariaţi ai penitenciarului, care gândesc altfel, care se poartă altfel, care şi-au înţeles misiunea deloc uşoară. Ei ce vină mai au?
