Dupa unul dintre ultimile mele editoriale din "Obiectiv" mi s-a reprosat, poate pe buna dreptate, ca indemn lumea sa nu se prezinte la vot. E adevarat, imi dau si eu seama, nu este o solutie sa stam acasa in ziua alegerilor, sperind ca, speriati de absenteismul ridicat, politicienii sa aiba o revelatie si sa ia laba de pe ciolan strabatuti de vreun miraculos fior etic. O clasa de politicieni caracterizata de tupeu, de lacomie si dispret fata de alegatori nu poate fi trezita brusc fiindca fie si 90% din electorat nu se prezinta la urne. Trebuie mai mult de atit.
Hahaielile becaliene, rinjetele tuturor cocotatilor in virful piramidei puterii, ochii lor sticlosi si lacomi, imbrinceala politica facuta de dragul unui spectacol maimutaresc, circul asta ieftin pe care il privim in fiecare zi sint, din punctul meu de vedere, un scuipat mare si urit pe obrazul fiecaruia dintre noi. Fara rusine, sintem scuipati in fata, in fiecare zi. Prin felul in care sint cheltuiti banii publici, prin modul grotesc in care au inteles sa comunice cu noi, prin faptul ca trec prin Braila din an in Pasti desi parlamentarii nostri isi deconteaza cheltuielile uriase de cazare in acest oras, prin modul in care chiulesc de la munca ori prin felul in care inteleg sa munceasca. Sintem scuipati. Sintem scuipati mitocaneste, din fundul gitului, ori fara curaj, din virful buzelor. Sintem scuipati de majoritatea politicienilor care vad in noi nu oameni, ci cifre seci in sondajele lor de opinie - unitati de masura care cresc ori scad in functie de felul in care, cred ei, zimbesc la camere ori isi faulteaza adversarii de pe scena politica. Sintem scuipati de liberali, de democrati si pesedisti, sintem scuipati de penegisti si peremisti, avem pe noi flegmele lor lipicioase si pline de virusul netransmisibil al puterii, viciul care-i teleghideaza prin viata.
Ei bine, poate parea o copilarie, insa ma gindesc la faptul ca am putea sa-i scuipam la rindul nostru. Gata! M-am saturat de saliva lor puturoasa, de balele care se preling din televizor atunci cind ii aud vorbind. E prea mult. Deja mi se lipesc picioarele cind calc pe asfaltul care musteste de scuipat, asa ca va propun, prieteni, sa mergem totusi la vot, atunci cind va veni momentul. Sa mergem la alegeri si, acolo, singuri in cabina, in spatele perdelei albastre, sa tragem cite o flegma sanatoasa in buletinul de vot. Sa ne amestecam apoi saliva in urna, dizolvindu-le tusul si naclaind in final toate voturile cu o pasta scirboasa, care sa le faca imposibil de numarat. Poate vor intelege in felul asta ca nu-i mai vrem. Ca nu-i mai vrem asa, pe liste si pe bani. Ca vrem vot uninominal, ca-i vrem cinstiti si profesionisti. Ca-i vrem asa cum trebuie sa fie.
