"Pot să afirm că un vot în favoarea cererii Procurorului general, aşa cum îşi dorea şi preşedintele, ar fi creat precedentul potrivit căruia orice decizie a Executivului (deci, potenţial şi a preşedintelui) şi a oricărei autorităţi publice ar fi putut fi cenzurată în viitor de către procurori. Un asemenea precedent devenea periculos, pentru că el ar fi deschis calea spre transformarea României într-o republică a procurorilor", consideră Tăriceanu, care s-a supărat şi pe preşedintele Klaus Iohannis, după ce acesta a criticat decizia Senatului în cazul lui Vosganian.
Cu alte cuvinte, în logica fantelui Tăriceanu, un ministru sau orice autoritate publică poate lua oricând o decizie penală, fără ca procurorii să aibă dreptul să-şi pună întrebări. Nu de alta, dar în opinia celui de-al doilea om în stat, dacă acum Senatul ar fi încuviinţat cererea de urmărire penală, s-ar fi conformat "direcţiilor propuse de la Cotroceni", iar România ar fi devenit o "republică a procurorilor". Şi asta doar pentru că nişte procurori îndrăznesc să ceară nişte răspunsuri într-un caz care li se pare suspect.
Nu zice nimeni că procurorii nu pot greşi ori că, uneori, nu pot face chiar abuzuri împotriva cuiva, dar ceea ce se face că uită Tăriceanu şi toţi penalii din Parlament, care cer mila colegilor de aceeaşi teapă cu ei de a nu aproba cererile de urmărire penală sau arestare preventivă, este că NU procurorii decid soarta unui acuzat. Procurorii nu fac decât să aducă nişte acuzaţii şi nişte dovezi în sprijinul afirmaţiilor lor, lucru pe care îl face la rândul său şi acuzatul şi avocatul acestuia. Cel care decide cine are de fapt dreptate este doar judecătorul. Dacă Vosganian se ştie atât de curat precum s-a arătat colegilor săi din Senat, nu avea altceva de făcut decât să convingă şi nişte judecători de nevinovăţia sa. Să le explice şi lor cum stă treaba cu deciziile unui ministru, cu deciziile strategice, cu ajutorarea industriei autohtone etc. Dacă a convins nişte sute de proşti din Parlament, de ce nu ar putea convinge câţiva judecători de adevărul său?
Când vor înţelege însă penalii din Parlament, împreună cu Tăriceanu, că nu ei fac Justiţia în România, că nu ei judecă un caz penal şi că nu ei dau verdicte? Şi că nici procurorii nu fac asta? Nu, România nu este şi nu va fi o republică a procurorilor, ci ar trebui să fie una a Justiţiei. Justiţie care se face, de fapt, nu în faţa plenului Senatului, nu în faţa lui Tăriceanu, nu în faţa procurorilor, ci doar în faţa unor instanţe de judecată. Acolo unde, la un moment dat, trebuie să ajungă şi Vosganian, dar şi Tăriceanu.
