Momentan, mai bine situat în sondaje - dar având de dat mai multă socoteală decât ceilalţi, în calitate de prim-ministru - Victor Ponta merge, aşa cum a şi anunţat de altfel, pe religie. A nu se înţelege că şeful PSD e din cale-afară de evlavios. Este vorba de obişnuitul periplu pe la hramurile bisericilor şi mănăstirilor, adică acolo unde politicieni ca el consideră afluenţa mare a adevăraţilor credincioşi un simplu vad electoral. Dar în spatele lui Ponta rămâne o ţară cu probleme din ce în ce mai mari. Recentele veşti economice proaste nu l-au afectat în niciun fel, iar folosirea dublei măsuri a devenit evidentă după ce Institutul de Statistică a evitat să anunţe recesiunea. Ponta nu l-a demis pe şeful INS pentru această eroare. Şi şefa de la CNA, deşi s-a dat la fund, rămâne în funcţie ca să apere linşajul practicat de televiziunile obediente lui Ponta. Cu toate acestea, primul ministru s-a lăudat în gura mare pe treptele bisericii că este un apărător al libertăţii presei - şi al cultelor, s-a grăbit el să adauge. Până şi ciudatul său purtător de cuvânt rămâne în funcţie, deşi a ameninţat cu execuţia pe ziariştii care nu-i cântă în strună.
Departe de asemenea scandaluri, dar şi mai zgârcit la vorbă, este Klaus Iohannis. Neamţul din Sibiu este în acest moment cel mai bine cotat din puzderia de candidaţi ai opoziţiei dezbinate. Este cu totul alt aluat în comparaţie cu ceilalţi pretendenţi la mandatul prezidenţial, iar cartea sa de vizită este oraşul Sibiu, pe care îl conduce de 16 ani ca primar. Ceea ce i se reproşează de către tabăra Ponta şi dinspre televiziunile de ştiri pline-ochi de mese rotunde este tocmai economia sa de cuvinte. Lumea politică, dar şi oamenii de rând, aproape că nu pot concepe ca o întrebare să aibă răspuns numai "da" sau "nu", eventual şi o propoziţie descriptivă. Strategia, reală de data asta, "fapte, nu vorbe" nu convine nici măcar ziariştilor care îşi termină stocul de întrebări cu mult înainte să se încheie emisiunea unde Iohannis este invitat.
Până acum, candidatul Alianţei Creştin-Liberale a ignorat atacurile maşinii de propagandă a PSD. Neînţelegeri de ultim moment, ivite în sânul partidului prezidenţial PMP, vor abate cu siguranţă măcar o parte a acestor tiruri asupra unui alt prezidenţiabil. Elena Udrea şi-a anunţat candidatura în locul lui Cristian Diaconescu, retras din Mişcarea Populară pentru a candida ca independent. Se poate spune că abia acum campania capătă culoare, chiar dacă nu şi strălucire.
Mai rămâne de văzut cât de mult contează în această competiţie Călin Popescu Tăriceanu, dacă intransigenta Monica Macovei va aduna mai multe voturi decât fostul premier care a condus România direct în criza economică şi ce mare brânză vor face cei doi candidaţi maghiari care vor milita strict pe autonomie, fără vreun mesaj pentru 90 la sută din populaţie.
În mod cert, indiferent câţi candidaţi se vor înscrie în cursa prezidenţială, se va spune după vot că se putea găsi cineva mai bun. Dovada cea mai clară în acest sens este prezenţa slabă la vot. Încă nu s-a ivit acel personaj care să însumeze speranţele majorităţii românilor - majoritatea însemnând nu 50 la sută plus 1 din numărul celor care au venit la vot, ci mai mult de jumătate dintre români. Aici, până şi Băsescu a dat greş.
