Ba se redactează greşit itemii, ba se concep cerinţe interpretabile, ba se iese din programă, ba se copiază în draci, ba se fură subiectele, zău dacă mai poţi să ţii şirul atâtor nereguli. În fiecare an ne lovim de altceva, în fiecare an se întâmplă altceva, încât stai şi te întrebi oare după ce criterii sunt aleşi oamenii aceştia în mâinile cărora e pus viitorul miilor de copii!? Oare nu s-or fi săturat şi ei de atâtea discuţii, oare nu s-or fi săturat şi ei s-o tot dea în bară, să fie huliţi!? Oare n-or fi şi ei măcar o dată în stare să-şi facă temeinic treaba!? Altminteri, de la copii aşteptările sunt din ce în ce în mai mari, cerinţele din ce în ce mai dificile, dar când vine vorba de ei... se găsesc întotdeauna scuze. Dureros. Dar nu surprinzător. Pentru că, la urma urmei, acesta e trendul: minimalizarea abaterilor, erorilor şi ducerea în derizoriu a conceptului de excelenţă, de valoare, de competenţă, de corectitudine.
Revenind la tensiunile din zilele acestea, contactat de conducerea Ministerului Educaţiei pentru a-şi exprima opinia faţă de controversa de la proba de limba şi literatura română a examenului naţional, un cercetător de la Institutul de Lingvistică a explicat: "Contextul este ambiguu. Copiii care au gândit la nivelul clasei a IV-a au scris că e subiectivă, iar cei care au gândit la nivelul olimpicilor au spus că e predicativă". Aceasta în condiţiile în care oficialii ministerului au susţinut că rostul acestui item a fost exact acela de a face diferenţa dintre 9,40 şi 10, adică între copiii buni şi cei foarte buni. Au avut grijă, deci, să-i uniformizeze. Pentru că, dacă n-a fost ceva premeditat, înseamnă că e ceva şi mai grav. Şi spun asta deoarece, conform declaraţiilor inspectorului de limba română Adrian Simion, la Brăila, de cum s-au deschis plicurile, profesorii şi-au dat seama de neclaritate şi a început polemica. Să înţeleg că în toată comisia aia de la minister, care a conceput şi ales subiectele, n-a fost nici măcar o minte luminată!? Sau pur şi simplu celor de acolo le este atât de indiferent ce se întâmplă, încât nici măcar nu mai trec prin filtrul gândirii deciziile pe care le iau?
Dar ce mai contează? Greşeala e ireparabilă, norocul şi inspiraţia de moment vor fi anul acesta factorii ce vor decide, cel puţin la vârf, ordinea pe listele de admitere la liceu. Ceea ce nu este corect. Nici pentru elevi, nici pentru părinţi, nici pentru profesori.
Iar pentru toate acestea, domnule ministru, subiectiv vorbind, o singură şi simplă demisie e mult prea puţin! Ar trebui să renunţaţi la mai mult de o subordonată.
