Pe de o parte, cele două partide din alianţa de la guvernare, pentru încă un spectacol de prost gust care nu mai convinge pe nimeni, iar de cealaltă parte - cei care se gândeau dacă mai are rost să meargă la vot.
Care a fost miza acestei noi deversări de reziduuri verbale şi tropăituri nervoase? Reţinerea PSD faţă de noii miniştri liberali, pentru că astfel pierde accesul la maşina de numărat voturi? - asta ar însemna că trebuie furate mai multe decât la referendumul din vara lui 2012 şi decât la alegerile de la sfârşitul aceluiaşi an. Încăpăţânarea PNL de a-şi delimita ministerele de controlul lui Ponta? - asta ar însemna că, la propriu, nu ştie stânga ce face dreapta.
Dacă în ograda puterii vedem balet, circ şi box în acelaşi timp, ce se întâmplă în curtea opoziţiei? Păi, mai nimic. Ca de obicei, ţara arde, iar baba se piaptănă. După ce se va termina de gătit, vom vedea şi Partidul Măriei cu altă Pălărie în toată splendoarea sa. Din păcate, nu doar pălăriile s-au împărţit cu PDL, ci şi zdrenţele. Poate de aceea PMP spune că se pregăteşte de fapt pentru 2016, ceea ce înseamnă că alegerile din 2014 au fost lăsate la cheremul cui o vrea să candideze şi/sau să voteze.
După permutările guvernamentale şi bâlbâielile celorlalţi rămâne o întrebare: ce legătură are această mascaradă cu interesul public? Cu ce ajută piaţa muncii, de exemplu, toată această agitaţie neghioabă? Nu cumva situaţia este mai deplorabilă decât cea în care doi bolnavi se înghesuie pe un pat de spital? Nu cumva tot acest spectacol, în care actorii sunt plătiţi cu bani grei din bugetul public, este mai greţos decât intenţia unora de a tăia pensiile sau "generozitatea" altora de a le creşte cu 3 la sută (adică nici 25 de lei la pensia medie)?
Este de înţeles că absenteismul va face ravagii, după ce la "generalele" din 2008 şi 2012 s-a învârtit în jurul a doar 40%, iar la singurele alegeri europarlamentare din România (2009) abia dacă a depăşit 27%. Cu cât procentul este mai mic, cu atât rezultatul devine mai imprevizibil. De aici şi neliniştea din partide. În schimb, alegătorii sunt liniştiţi: a mai rămas ceva de pierdut?, încă mai e ceva de furat? A mai rămas - că, de n-ar fi, nu s-ar mai ciondăni!
