Nu şi în această perioadă, în care se cere cu îndârjire schimbarea în bine. Nu şi în aceste zile în care sute de oraşe, mai mici sau mai mari, ba chiar sate ori comune, se trezesc miraculos la viaţă, sub vraja miilor de beculeţe, a perdelelor multicolore şi strălucesc sub magia ghirlandelor scânteietoare şi a decorurilor rupte parcă din cărţile cu poveşti.
Cum arată zilele acestea Brăila? Dezolant. Nişte ornamente scoase parcă de la naftalină, din subsolurile Palatului Administrativ, nişte brazi golaşi, că îţi vine să iei globuri de acasă şi să-i mai încarci puţin, nişte instalaţii complet depăşite, cu becuri reci, fără pic de culoare, fără pic de viaţă, înconjurate de o beteală prăfuită, prinsă grosolan cu sârmă. Nişte decoraţiuni insipide, statice, bătrânicioase, care parcă îţi rânjesc a ciudă. Jalnic!
Dacă asta înţelege primarul Simionescu prin feerie de Crăciun, dacă aşa consideră el că felul în care arată acum Brăila merită 1,1 milioane de lei (11 miliarde de lei vechi)... Simi, pe bune, urât şi trist îţi mai închei mandatul! Sper să nu îţi vină fata acasă de sărbători!
Nu mă interesează explicaţiile tale. Nu-mi pasă nici de licitaţii, nici de termene, nici de timpi de aşteptare, nici de observaţii, nici de certificate fiscale, de birocraţie, lege sau SEAP. Dacă vrei, pot să mai adaug şi eu încă o mie de scuze la lista ta. Oricum nu se rezolvă nimic. Nu te mai chinui să vii cu argumente, NU-MI PASĂ! Eu, cetăţean al acestui oraş, dacă nu-mi îndeplinesc obligaţiile, dacă greşesc, dacă nu-mi plătesc la timp taxele şi impozitele, nu mă întrebi de ce, nu ai nevoie de scuzele mele. Mă sancţionezi, mă penalizezi, mă execuţi. Tu, pentru bătaia asta de joc, ce sancţiune meriţi?
