* hectare întregi de pădure aflate în administrarea Ocolului Silvic Brăila au fost rase, la propriu, în ultimele luni, în zona Pădurii Bâsca * golurile din "plămânii verzi ai Brăilei" se văd foarte bine de la 200 de metri înălțime, de pe podul suspendat peste Dunăre * reprezentanții Direcției Silvice Brăila spun, însă, că este vorba de activități uzuale ale silvicultorilor și că suprafețele tăiate sunt replantate cu un nou arboret
Am fost sesizați, zilele acestea, de mai mulți iubitori ai naturii, în legătură cu presupuse tăieri ilegale de arbori semnalate în pădurea de pe malul stâng al Dunării. Imaginile surprinse la sol nu dovedesc mare lucru, dar privită de la 200 de metri înălțime, Pădurea Bâsca pare că s-ar afla sub asediu. Imagini dramatice, cu goluri în "plămânii verzi ai Brăilei" au fost surprinse și de reporterii "Obiectiv-Vocea Brăilei" care au vizitat șantierul deschis la (deja) celebrul pod suspendat peste Dunăre de la Brăila, al treilea ca mărime din Europa. Silvicultorii ne dau, însă, asigurări că nu este vorba de un furt sau de o ilegalitate, că nu s-a atentat la integritatea pădurii administrate de Direcția Silvică Brăila și că, de fapt, ar fi vorba de o "întinerire" a pădurii. Pe locul pădurii rase de pe fața pământului, la propriu, se va instala un nou arboret.
"Cele cinci suprafețe (fără arbori - n.r.) evidențiate în fotografii sunt în administrarea Ocolului Silvic Brăila, subunitate a Direcției Silvice Brăila, indicativele acestora fiind UP II Bâsca (UP semnificând acronimul expresiei "Unitate de Producție"), UA 8B (UA semnificând acronimul expresiei "Unități de Amenajare"). În această suprafață, s-a procedat la tratamentul prin "tăiere rasă", conform Autorizației de exploatare nr. 210013030073, emisă pe perioda 1 octombrie - 31 decembrie 2021", ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Direcției Silvice Brăila, jurist Iulian Scurtu.
Sursa citată a precizat că, în cazul așa-numitelor "tăieri rase", toți arborii sunt recoltați printr-o tăiere rasă sau unică, iar pe suprafața rămasă complet descoperită se instalează, ulterior, un nou arboret.
Ce presupune "tăierea rasă"
În practica aplicării tăierilor rase cu regenerare pe teren descoperit, precizează reprezentantul Direcției Silvice Brăila, s-au diferențiat două grupe de tratamente: 1. tăieri rase pe suprafețe mari cu regenerare artificială (tăieri rase pe parchete); 2. tăieri rase pe suprafețe mici, cu regenerare naturală (tăieri rase în benzi). Tăierile rase cu regenerare artificială, adică tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari (tratamentul tăierilor pe parchete) constă în aceea că, anual, se taie câte un parchet ajuns la termenul exploatării, iar regenerarea suprafeței rămasă complet descoperită se asigură, ulterior, pe cale artificială. Nu va rămâne pur și simplu un gol imens în pădure.
Prin "parchet" se înțelege suprafața de pădure care urmează să fie exploatată integral ("rasă") în fiecare an, în cuprinsul unei unități de producție, în vederea recoltării volumului fixat prin planul decenal de aplicare a tratamentelor. "În mod ideal, așa cum s-a stabilit prin metoda parchetației în suprafață, preluată de la pădurile de crâng și aplicată încă din sec. al XVIII-lea, mărimea parchetului anual cu tăieri rase ar trebui să fie egală de la an la an, fiind calculată împărțind suprafața unității sau subunității de producție la mărimea ciclului de producție adoptat pentru respectivele păduri. Mai mult, pentru îndeplinirea principiului de bază al amenajamentului (al continuității sau al raportului susținut) ar fi de dorit ca nu numai suprafața de parcurs an de an să fie aceeași dar și volumul de recoltat prin tăieri rase să aibă valori apropiate, chiar egale, de la an la an", a spus Iulian Scurtu.
În realitate, însă, deoarece arboretele de parcurs cu tăieri rase nu sunt repartizate uniform de-a lungul ciclului de producție (nu au vârsta cuprinsă între 1 an și lungimea ciclului) și nici nu au aceeași producție (volum la ha), devine puțin probabilă parcurgerea, an de an, a aceleiași suprafețe sau recoltarea anuală a aceluiași volum. În atare situație, cu ajutorul tăierilor rase, se exploatează anual numai parchetul care include arboretele ajunse la vârsta exploatabilității și care vor fi, mai apoi, regenerate pe cale artificială.
Cât privește aplicarea tăierilor rase - observate și în fotografiile făcute de la 200 de metri înălțime - este necesar să se stabilească mărimea parchetelor, forma și așezarea lor și modul de organizare a procesului de exploatare și de conducere a regenerării. Mărimea parchetului anual se stabilește în funcție de mărimea unității de producție, a ciclului de producție adoptat și a posibilității fixate. În țara noastră, parchetele cu tăieri rase au avut, la sf. sec. XIX - înc. sec. XX mărimi ajungând la 500-2.000 ha. După cel de-Al Doilea Război Mondial, suprafața maximă a acestora a scăzut continuu astfel încât, în prezent, mărimea parchetului anual este limitată la 3 ha, în toate situațiile unde tăierile rase sunt permise (culturi de plopi euramericani, sălcii, molidisuri, pinete). Atunci când pregătirea parchetului pentru împădurire sau "butășire" se face mecanizat, este admisă mărirea suprafeței parchetului până la 5 ha.
"Tăieri în scaun". Cicluri de producție
Cea de-a doua suprafață la care se face referire în răspunsul silvicultorilor este UP II Bâsca UA 9A (2,12 ha). "În această suprafață s-a procedat la tratamentul crâng "tăiere în scaun" (regenerare naturală conform Autorizației de exploatare nr. 220013030006 emisă pentru perioada 2 februarie - 31 martie 2022. Referitor la acest tratament, precizăm următoarele: atunci când tulpina unui arbore foios se taie la o anumită înălțime, pe marginea tăieturii sau sub aceasta se formează lăstari numiți "sulinari". Dacă aceștia se exploatează sistematic după cicluri scurte, tulpina se îngroașă la capăt, acolo unde sulinarii sunt recoltați repetat și capătă o formă caracteristică numită "scaun". Cu timpul, scaunul îmbătrânește și se deteriorează iar capacitatea sa de lăstărire, ca și vigoarea de creștere a lăstarilor, scad. De aceea, după 2-3 generații de recoltare a sulinarilor, scaunele îmbătrânite se înlocuiesc cu elemente tinere provenite din plantații de puieți sau butași denumite "sade", care vor fi apoi tratate din nou în scaun", ne-a precizat sursa citată.
Tăierile "în scaun" se aplică cu precădere arborilor de alei, de pe marginea străzilor, drumurilor sau proprietăților, exemplarelor de dud care produc frunza necesară hrănirii viermilor de mătase. În spațiul forestier, acestea se recomandă în zonele cu tradiție pastorală (Franța, Italia, Spania, Portugalia) sau în sistemele agroforestiere din regiunile tropicale, unde au rolul de a produce frunzare pentru animale sau lemn de foc. Tăietura se realizează la o înălțime de 2,5-3 metri, aleasă astfel încât să permită accesul animalelor dar să fie mai sus de nivelul la care acestea (mai ales vite și capre) pot pășuna.
În țara noastră, precizează specialiștii, cea mai importantă utilizare a crângului simplu cu tăieri "în scaun" este, în mod excepțional, în zăvoaiele de salcie din Lunca și Delta Dunării (cum este și cazul nostru) unde înălțimea scaunului se alege deasupra nivelului celor mai mari ape de inundație dintr-o lungă serie de ani. În acest fel, suprafața tăieturii este protejată împotriva pătrunderii apei, iar scaunul va fi capabil să producă noi sulinari viabili după retragerea inundațiilor. În zăvoaie, suprafața de tăiat anuală are forma unor parchete sau benzi amplasate perpendicular pe firul apei. Mărimea parchetelor este de maximum 10 hectare, iar alăturarea lor se poate face anual. Parchetele de crâng cu tăieri "în scaun" se exploatează într-un mod similar celor de crâng (tăietură netedă, ușor inclinată, fără a vătăma scoarța), în perioada de iarnă. Totodată, recoltarea sulinarilor se face cu toporul sau cu fierăstrăul mecanic. Mai trebuie spus că, în zăvoaiele de salcie de la noi, ciclul de producție aplicat a fost, în decursul timpului, de până la 10-15 ani. Actualmente, când se urmărește producerea lemnului deosebit de prețios pentru cherestea și a celulozei pentru hârtie, se recomandă ca mărimea ciclului de producție în aceste zăvoaie să atingă 15-30 de ani (păduri de producție) și 20-35 ani (păduri de protecție, cum este și zona dig-mal).
Potrivit reprezentantului Direcției Silvice Brăila, celelalte suprafețe (goluri) apărute în fotografii sunt: UP II Bâsca UA 7E (2,70 hectare) unde s-a procedat la plantarea de plop euramerican în vârstă de 4 ani; UP II Bâsca UA 7RR, unde s-a procedat la asigurarea culoarului de linie electrică și UP II Bâsca UA 6B% (2,71 hectare), unde s-a procedat, de asemenea, la plantarea de plop euramerican în vârstă de 4 ani.
