De fapt, ambele tabere au dreptate, în felul lor. Ce se întâmpla până acum? Banca îţi acorda un credit pentru o locuinţă, să zicem de 60.000 de euro. Între timp, situaţia ta se schimba dramatic: îţi pierdeai locul de muncă ori îţi scădeau drastic veniturile, ajungeai să nu-ţi mai poţi achita rata la bancă şi ajungeai să acumulezi datorii. Plus că piaţa imobiliară scădea, iar apartamentul tău oricum mai valora doar 40.000 de euro. Ce făcea banca? Îţi scotea casa la licitaţie, o vindea la un preţ modic primului găsit, să zicem de 20.000 de euro, fără să te întrebe dacă eşti de acord, fără să negocieze cu tine, fără să încerce o salvare a situaţiei. Iar tu rămâneai în continuare dator băncii cu restul de 40.000 de euro, urmând să plăteşti tot restul vieţii, până la stingerea totală a datoriei, o treime din veniturile pe care le încasai legal. Plus dobânzile şi penalizările de rigoare. Eventual, banca vindea datoria unei firme de recuperare, de multe ori cu doar 10-20% din valoarea totală, doar ca să nu-şi mai bată capul cu tine, urmând să fii hărţuit permanent de recuperatori - tu, familia, cunoscuţii, chiar şi vecinii. Cu alte cuvinte, tu îţi asumai toate riscurile.
Noua lege schimbă cu totul situaţia. Dacă nu-ţi mai poţi plăti creditul, dai casa băncii şi ai scăpat de belea. Este adevărat că pierzi banii pe care i-ai plătit până la acel moment, dar măcar nu mai rămâi dator.
Băncile şi BNR văd cu totul altfel situaţia: toată lumea va renunţa la casele cumpărate şi le va lăsa băncilor, care astfel se vor trezi cu mii de locuinţe pe cap, cu care nu vor avea ce face. În plus, băncile vor înăspri condiţiile de creditare, vor acorda mult mai greu împrumuturi pentru cumpărarea de locuinţe şi vor redistribui costurile suplimentare asupra celorlalţi clienţi.
De fapt, noua lege are darul de a responsabiliza mult mai mult băncile atunci când acordă un credit. De acum vor fi mult mai atente la evaluarea făcută de propriii evaluatori, la tendinţele pieţei imobiliare şi la cui acordă bani cu împrumut. În mod cert, lucrurile se vor echilibra în timp, chiar dacă va exista un prim val de împrumutaţi care vor renunţa la casele cumpărate.
Dar este aberant să crezi că toată lumea care are acum un credit ipotecar va renunţa pur şi simplu la locuinţă şi mai ales la ratele plătite deja, doar pentru a nu mai rămâne dator la bancă - dar nici nu va mai putea lua un credit, urmând să stea restul vieţii cu chirie, pentru care să plătească o sumă lunară cel puţin egală cu rata la casă. Da, poate vor avea şi băncile de pierdut, dar parcă prea au pierdut numai clienţii până acum!
