Orice s-ar spune, ai nişte cheltuieli, ai nişte pretenţii, ai un alt standard de viaţă. De ce s-ar agita cineva să fie ministru pentru un salariu de programator? Nu mai vorbesc de un premier ori de un preşedinte sau de şeful Instanţei Supreme ori de directorul unui serviciu de informaţii, plătiţi mai puţin decât un şefuleţ de departament al unei companii de telecomunicaţii ori al unei filiale bancare.
De luna viitoare, însă, salariile înalţilor demnitari de genul celor enumeraţi mai sus vor creşte substanţial, undeva pe la 13.300 de lei pentru un ministru sau un director de serviciu secret, respectiv 15.100 de lei pentru preşedinte, premier, şefii celor două Camere ale Parlamentului şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. O ultimă decizie a vicepremierului Gabriel Oprea din postura de premier interimar, care va avea şi el cam 14.000 de lei. Vorbim de salarii de 3.000-3.500 de euro lunar. Explicaţia vicepremierului a fost că, astfel, ocupanţii unor astfel de funcţii, indiferent care vor fi aceştia de acum încolo, vor fi mai puţin coruptibili, având salarii care să-i stimuleze, idee la care a aderat şi preşedintele Iohannis.
Întrebam mai sus de ce s-ar agita cineva să fie ministru, de exemplu, pentru un salariu de 1.200 de euro? Şi totuşi, n-am auzit pe niciunul să se plângă, să refuze numirea, să spună că se descurcă mai bine ca angajat în altă parte. De fapt, răspunsul este simplu: pentru influenţă, pentru putere, pentru interese proprii şi, da, pentru a fura. De aceea se agită majoritatea să ajungă la „ciolanul" de la stat, de la ministru şi terminând cu ultimul primar al celei mai mici comune. Nu pentru a face ceva pentru cei pe care ar trebui să-i reprezinte, ci mai ales pentru a face ceva pentru ei înşişi. Pentru a fura nu 3.500 de euro lunar, ci milioane de euro!
Nu vor mai fura dacă au salarii mai mari? Cred că cel mai bun stimulent la acest capitol nu este valoarea lefei, ci DNA. Da, DNA în particular, DIICOT, ANAF şi Justiţia, în general, merită salarii mai mari, ca să fie cât mai puţin coruptibile. Mult mai mari chiar şi decât al prim-ministrului ori al preşedintelui. Adevărat, extrem de multe categorii profesionale merită salarii mai mari - medicii, profesorii, poliţiştii - ca să nu mai fie tentaţi de atenţii şi şpăgi, dar dacă justiţia şi instituţiile anticorupţie, antimafie şi antievaziune îşi fac treaba impecabil, nici politicienii nu vor mai fura şi atunci vor fi bani şi pentru Educaţie, şi pentru Sănătate, iar toată lumea va putea avea salarii mai mari. Inclusiv angajatul care lucrează la patronul nevoit să-şi dea 20% din încasări către politicianul care-i permite să mai prindă câte-o lucrare publică.
Trebuie să fim conştienţi cu toţii că vindecarea acestei naţii, dar în aceeaşi măsură şi bunăstarea ei, nu pot veni decât din războiul total împotriva corupţiei, mai ales a celei la nivel înalt, şi împotriva evaziunii, mai ales a celei mari. Peştele de la cap se împute, dar tot de acolo se şi poate vindeca. Iar după ce politicienilor le va fi cu adevărat frică să mai fure, România chiar va înflori.
