Conform procurorilor, în perioada 2008 - 2011, s-au fraudat fonduri publice şi finanţări externe destinate modernizării unor spitale, paguba depăşind 7 milioane de euro. La această sumă se adaugă 3,5 milioane de euro furaţi din banii bolnavilor de cancer şi, nu în ultimul rând, aproape 900.000 de euro, bani nejustificaţi, care au fost descoperiţi la medicii arestaţi care puneau silicoane la preţ redus unor vedete, pe banii statului. Dar fraudele care nu s-au descoperit încă?
Ne-am obişnuit să spunem că suntem o ţară săracă. O ţară săracă, în care sistemul de sănătate este într-o criză continuă, iar Sănătatea este Cenuşăreasa. Prinşi tot timpul cu grija zilei de mâine, nu am încercat niciodată să vedem ce se întâmplă cu adevărat dincolo de această spoială de sărăcie. Nu ne-am întrebat niciodată câţi bani am dat fiecare dintre noi pentru sistemul de sănătate de-a lungul anilor şi ce destinaţie au luat. De la an la an, am fost din ce în ce mai nemulţumiţi de serviciile medicale, populaţia a fost din ce în ce mai bolnavă, dar nu a avut nimeni interesul să ne bată la uşă sau să ne trimită în cutia poştală o scrisoare din care să reiasă ce a făcut statul cu banii daţi de fiecare dintre noi pentru Sănătate. De ce ar face statul aşa ceva? Statul - care ne-a îndobitocit atâta timp să credem că suntem o ţară săracă - ne trimite somaţii să plătim taxe pe scaun, pe bănci, pe aer, pe apa de ploaie, pe floarea de salcâm sau de tei.
Suntem o ţară săracă. O ţară în care pacienţii ies în pijamale din spital ca să-şi cumpere seringi şi branule de la farmacia de peste drum, sau, vlăguiţi de boală, se luptă cu gândacii care colcăie prin saloane. Prinşi în capcana supravieţuirii, apelăm la serviciile medicale pe ultima sută de metri. De cele mai multe ori, prea târziu. În România secolului XXI ajungem la spital cu un diagnostic şi ne căptuşim cu infecţii intraspitaliceşti sau alte boli de care nu mai scăpăm toată viaţa.
Sistemul de sănătate este într-o criză continuă. Stăpânit de convulsii şi ajuns de multe ori în stare de comă, sistemul sanitar este greu de resuscitat. Din când în când, i se administrează câte o gură de oxigen, se mai aruncă pe piaţă o nouă reformă sau câteva servicii medicale oferite la pachet, după care totul reintră în circuitul obişnuit.
La începutul acestei luni, preşedintele Casei Naţionale de Sănătate, Radu Ţibichi, a vorbit despre principalele proiecte pe care le are în fruntea acestei instituţii - cardurile de sănătate, stoparea fraudei din sistem şi rezolvarea problemei citostaticelor pentru bolnavii de cancer. Mai exact, preşedintele CNAS aprecia că pachetul de servicii medicale de bază, care a intrat în vigoare de la 1 iunie, va duce la eliminarea erorilor şi la diminuarea fraudelor din sistem. Nu s-a vorbit despre tăierea răului de la rădăcină, despre o intervenţie chirurgicală amplă, de extirpare a cancerului cu metastaze ce a cuprins creierul sistemului de sănătate, ci doar despre o diminuare a fraudelor.
În acest sens, o direcţie antifraudă cu atribuţii extinse va înmuguri în actuala structură a sistemului de sănătate şi va recruta oameni specializaţi în lupta cu ilegalităţile. Cu alte cuvinte, chelului îi trebuie tichie de mărgăritar. S-a întrebat cineva din ce bani vor fi plătiţi acei experţi antifraudă? Cu siguranţă, tot noi, asiguraţii, vom suporta alţi lupi care vor veni să păzească oile din sistemul de sănătate.