Luciana Boboc, fosta şefă a Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate, se luptă şi ea prin instanţe pentru a-şi recupera funcţia, mai ales că nici n-a apucat să se bucure prea mult de ea. A fost numită în post pe 1 iunie 2010, dar din vara anului 2012 au început să curgă deciziile de demitere. Trei la număr până acum. Evident, toate au venit după căderea Guvernului PDL, partid din care Luciana Boboc făcea cu onor parte, fiind şi consilier local.
Deocamdată, fosta şefă a CJAS se luptă prin instanţe. Nu ştiu dacă îşi va recâştiga postul, dacă va primi daune ori pentru câtă vreme va fi din nou director, asta în cazul în care va convinge instanţele că merită postul. Este de profesie jurist, deci la acest capitol se poate descurca singură.
Luciana Boboc şi-a obţinut funcţia în urma unui concurs, acesta fiind argumentul său de bază în faţa oricărei decizii de demitere. O decizie, cel mai probabil, cu caracter politic (chiar dacă motivaţiile oficiale cuprind acuzaţii de nerealizare a criteriilor de performanţă ori o posibilă stare de incompatibilitate). Asta, în contextul în care, odată cu preluarea puterii de către USL, până şi directorii de grădiniţă au fost puşi în funcţie în baza apartenenţei politice.
Dar nu se întâmplă asta acum, pentru prima dată. La fel au stat lucrurile la fiecare început de guvernare, din 1990 încoace, chiar dacă, oficial, niciodată nu s-a recunoscut pe deplin asta. Da, Luciana Boboc a câştigat concursul pentru şefia CJAS, cu o notă bună chiar, dar a candidat singură. Ar fi fost chiar culmea să iasă pe locul doi.
Luciana Boboc nu e singura care atacă în instanţă o decizie de schimbare din funcţie. Nu e nici prima, nici ultima. Cam la fiecare 4 ani, instanţele sunt asaltate de sute de asemenea procese, în care funcţionari care se consideră nedreptăţiţi îşi caută dreptatea, uitând că, atunci când şi-au primit, pardon, câştigat funcţiile, alţii s-au considerat la rândul lor nedreptăţiţi.
Nu ar fi mai cinstit, oare, ca asemenea funcţii executive la stat, cu o evidentă susţinere politică, să fie acordate, din start, doar pentru o perioadă de cel mult 4 ani? Nu ar trebui oare modificată legislaţia în acest sens, astfel încât să nu mai existe niciun fel de discuţie nici la momentul numirii, nici la cel al demiterii? N-ar fi logic ca toţi cei care conduc o instituţie supusă politicilor guvernului să plece automat odată cu guvernul? Ar scăpa, astfel, şi politicienii care preiau puterea de o grijă, pentru că n-ar mai trebui să mimeze organizarea de concursuri şi nici n-ar mai fi nevoiţi să ne aburească, cum că se respectă legea. În plus, ar şti din start la ce se bagă şi cei care vânează asemenea funcţii publice, ar şti şi contribuabilii cum stau lucrurile şi am scăpa şi justiţia de nişte procese lungi şi de multe ori fără sens.
De fapt, am legaliza o practică împământenită la noi nu de 24 de ani, nu de 50 de ani, ci de câteva secole. Cu diferenţa că nimeni dintre cei demişi nu mai este acum tras în ţeapă şi nici nu i se mai taie capul. Şi pentru că oricum vorbim despre o practică ce nu va fi eradicată vreodată, mai bine să o legalizăm. E la fel de imorală ca şi prostituţia, dar în definitiv şi politica-i o mare curvă.
