Brăila, trebuie să recunoaştem, este oraşul câinilor fără stăpân. Lucru de care orice om normal la cap ar trebui să fie îngrijorat şi indignat. Ca, de altfel, şi orice administraţie serioasă. Dar, ţi-ai găsit! Vorbim despre Brăila! Administraţia doarme-n ham, iar cetăţenii....
Dacă-ţi arunci un ochi în spaţiul virtual, ai putea să juri că Brăila e polul mondial al iubitorilor de animale. În realitate, la ultimul miting organizat de ong-urile de profil, gen "cuţu", "ham", "pisi"... abia de-au fost pe platoul din faţa Primăriei vreo 10 persoane.
Bineînţeles, există şi oameni care chiar fac ceva pentru animale. Nu ştiu să vă spun dacă sunt mulţi sau puţini, şi asta pentru că pe ei n-ai să-i auzi niciodată urlând printre blocuri, când vin hingherii şi nici n-ai să-i vezi huiduind şi blestemând pe facebook. Ei îşi văd de treabă, în tăcere şi cu modestie. Recompensa lor e bunăstarea câinilor.
Dar nu despre ei vreau să vă vorbesc astăzi. Cred că nici nu le-ar plăcea s-o fac, popularizarea propriei activităţi le-ar aduce un mare deserviciu. Şi asta pentru că, din punctul meu de vedere, subiectul "câini fără stăpân" a scăpat complet de sub control de când supremaţia dezbaterilor a fost acaparată de un grup de militanţi isterici.
Categoric, îmi asum fiecare cuvânt scris şi orice consecinţă. Pentru că m-am săturat să văd cum aleşii urbei îi mângâie pe creştet şi le acceptă grosolăniile, pentru nişte amărâte de voturi. M-am săturat să văd cetăţeni oneşti cum se retrag scârbiţi, intimidaţi sau chiar înfricoşaţi de tirurile lor ameninţătoare: "să vă ardă", "să vă-nghită", "să vă moară", "vă aranjez", "vă fac", "vă dreg". M-am săturat să tot aud autorităţile cum se lamentează că nu pot strânge câinii de pe străzi, pentru că unii brăileni sunt extrem de agresivi. M-am săturat de anonime la care oamenii de bun simţ recurg de teamă. Teamă de cine? De aceşti autoproclamaţi "iubitori de animale", "buni creştini", "fiinţe cu frică de Dumnezeu", dar care n-au nicio reţinere în a invoca năpasta divină asupra oricui are curajul să ceară public eliberarea oraşului de patrupede. Militanţi virulenţi în spaţiul virtual şi printre blocuri, dar pentru care, în realitate, dragostea de animale se rezumă la a arunca în fiecare dimineaţă, în nişte blide mai mult sau mai puţin infecte, nişte lături.
Să fie clar, nu sunt adepta euthanasierii, decât în cazuri critice: câini agresivi ori foarte bolnavi. Dar nici nu pot să-i mai suport pe străzi. Înjuraţi-mă, blestemaţi-mă, ameninţaţi-mă, repet de o mie de ori, dacă e cazul: locul câinilor nu e pe stradă!
Din punctul meu de vedere, câinele e cel mai bun prieten al omului, iar pe cel mai bun prieten, oricât de animal ai fi, nu-l laşi în stradă la cheremul barbarilor ori şoferilor, la minus 20 de grade sau plus 40, fără un minim de siguranţă ori confort şi, în niciun caz, nu-l hrăneşti cu resturi. Să fie clar, încă o dată!
Şi vă mai spun ceva, "iubitorilor". Deşi detest modul în care vă manifestaţi, nu vă consider vinovaţi. Nici vorbă! Singurii vinovaţi sunt primarii acestui oraş, care de ani de zile toacă miliarde de lei din bani publici, în acţiuni făcute doar de ochii lumii. Numai în cei 7 ani de mandat ai lui Simi şi încă 4 de la Cibu, dacă banii alocaţi s-ar fi cheltuit corect, PALATE nu padocuri sau adăposturi s-ar fi făcut pentru bieţii câini!
