Ei bine, mai de fiecare dată într-o asemenea situaţie se găseşte câte unul care să acţioneze contrar, pe la spate, să saboteze întregul grup şi să strice întreaga acţiune. Mai mereu se găseşte câte un spărgător de grevă, câte un fricos ori câte un lingău care să se gudure pe lângă director, patron ori pe lângă diriginte şi să profite, de fapt, de situaţia creată de ceilalţi, vânând un post de şef sau vreo notă bună la purtare.
Şi, mai mereu, acel individ ajunge sus, pentru că la noi, în general, lingăii sunt căutaţi şi chiar apreciaţi. Dar asta până la un moment dat, când patronul se descotoroseşte de el, din simplul motiv că apare un lingău şi mai mare.
Cam aşa stau lucrurile în privinţa PNL şi a lui Călin Popescu Tăriceanu. Modul în care fostul premier şi preşedinte al partidului s-a dus să se căciulească la uşa lui Ponta pentru un post în aşa-numitul nou USL, eventual chiar cel de candidat la preşedinţie, a fost inexplicabil şi penibil. Evident, "rebeliunea" lui Tăriceanu a fost un gest surprinzător pentru toată lumea, liberalii neaşteptându-se, în mod clar, la aşa ceva. Probabil nici Ponta, care s-a şi grăbit să-i promită, voalat, postura de candidat la preşedinţie, din partea unei viitoare ipotetice USDL.
Afinităţile lui Tăriceanu pentru social democraţi ar fi trebuit să fie însă evidente, dacă ne gândim că mai bine de doi ani din cei patru în care a fost premier, între 2006 şi 2008, a putut guverna liniştit graţie susţinerii PSD în Parlament. Şi e clar că fostul prim-ministru are o apetenţă aparte spre putere, dacă ne amintim că, după alegerile generale din 2008, era unul dintre puţinii liberali care doreau asocierea la guvernare alături de PDL, în locul PSD, şi care, după alegerile prezidenţiale din 2009, câştigate tot de Traian Băsescu, a regretat că PNL a ales să rămână în continuare în opoziţie.
Totuşi, Călin Popescu Tăriceanu a demonstrat acum că are o înclinaţie aparte şi spre ridicol. Să întorci acum mortul USL de la groapă înfiinţând un mini-partid liberal care să înlocuiască PNL în Uniune pare un gest disperat şi inutil. Cu atât mai mult cu cât nu cred că baronii din PSD îi vor permite lui Ponta, chiar şi dacă actualul premier ar vrea asta, să cedeze altcuiva postura de candidat la preşedinţia ţării tocmai acum, când au scăpat de PNL şi de Antonescu şi au ocazia de a câştiga totul în ţara asta.
Şi totuşi, oricum ar sta lucrurile, cum să vii acum să te guduri cu limba scoasă şi dând din coadă la poarta guvernului condus de Victor Ponta, când în urmă cu 3 ani te declarai împotriva intrării liberalilor într-o uniune cu PSD?
