Sub paravanul legalităţii, mafia imobiliară a înflorit, oraşele, satele căzând unul după altul în gurile lor flămânde. Au rupt halcă cu halcă şi au îngurgitat până la obezitate, hectar cu hectar, cameră cu cameră, evident bazându-se pe neştiinţa, nepăsarea şi coruptibilitatea funcţionarilor statului. Iar rezultatul? Proprietăţi retrocedate de mai multe ori, împroprietăriri ilegale, terenuri "mutate" din Bărăgan în inima Bucureştiului sau la poalele Bucegilor, păduri defrişate, proprietari de drept aduşi în pragul disperării, mii de procese.
Am mai spus asta: este firesc şi corect ca o societate democratică să respecte şi să garanteze dreptul de proprietate. Este firesc şi corect ca, prin lege, să se repare greşelile vechiului regim. Dar ce s-a întâmplat în România ultimilor 22 de ani în domeniul proprietăţii este o dramă, departe de înţelesul sintagmei "repararea nedreptăţilor comuniste".
De exemplu, repararea unei nedreptăţi s-a dorit a fi şi retrocedarea Pădurii Stejaru. Demersurile şi finalitatea acţiunii ridică, însă, mari semne de întrebare.
Povestea e simplă. Moştenitoarea boierului Mihalache Petrescu - fost proprietar al unei păduri de salcâm de pe raza localităţii Cuza Vodă (de Stăncuţa) - solicită în 2008, în baza Legii 247, teren forestier în suprafaţă de circa 31 ha. Avea tot dreptul din lume să-l solicite şi să-l primească, iar obligaţia autorităţilor locale era să găsească alternative, deoarece pădurea boierului fusese defrişată de comunişti. Direcţia Silvică respectă legea şi oferă moştenitoarei suprafaţa cuvenită într-un trup de pădure aflată în apropierea vechiului amplasament. Doamna refuză însă, pe motiv că suprafaţa ce ar fi făcut obiectul retrocedării este împădurită cu salcie şi plop, deci specii mai puţin valoroase. În orice alt caz lucrurile s-ar fi oprit aici, aşa cum s-a întâmplat în milioane de alte cazuri "obişnuite", de la Legea 18 încoace. Solicitantul ori acceptă, ori, odată cu refuzul, îşi asumă riscul de a nu mai putea beneficia de retrocedare în natură, ci de compensare bănească sau titluri la Fondul Proprietatea. În acest caz, însă, nici pe departe evoluţia nu este a unui dosar obişnuit. Doamna respectivă, prin mandatar, solicită, iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar, în loc să decidă o compensare a diferenţei de specii în suprafaţă, în trupul de pădure de la Stăncuţa, aprobă împroprietărirea la peste 50 de km de vechiul amplasament, respectiv în Pădurea Stejaru. Ce contează că Stejaru e o pădure mult mai valoroasă, şi din punct de vedere al preţului terenului, dar şi al arborilor, 30 ha a cerut, 30 a primit, fără nicio compensare. Altfel spus, dintr-o semnătură, membrii Comisiei au mutat 30 de hectare din fundul judeţului, exact în coasta oraşului, transformând o proprietate banală, fără niciun interes investiţional, într-o adevărată avere. Pentru că, evident, nici nu s-a uscat bine cerneala de pe titlul de proprietate, că moştenitoarea a scos terenul la vânzare. Evident, imediat a găsit investitori care, evident, imediat au întocmit un plan de afaceri privind înfiinţarea unui complex sportiv şi ansamblu de locuinte. Cât ai bate din palme, cu girul autorităţilor locale, cea mai importantă gură de oxigen din apropierea municipiului a devenit proprietate privată. Iar proprietarilor, evident, statul trebuie să le respecte şi să le garanteze drepturile. Chiar dacă primul lucru pe care l-au luat în calcul a fost defrişarea.
Aşa că, mai devreme sau mai târziu, 13 hectare din plămânul Brăilei - pentru că, sincer, nu îmi fac iluzii că finalul va fi altul decât cel dorit de "investitori" - vor fi secerate de drujbe. Iar la umbra copacilor rămaşi, cu siguranţă vom regăsi vile luxoase, în care se va adăposti toată pseudo-elita oraşului - periverzofi, fudulaichi, cârligi, voici şi Dumnezeu mai ştie câţi alţii - şi terenuri de sport de care vor beneficia doar ei şi apropiaţii lor.
Iar noi, cei "obişnuiţi", ne vom uita strâmb printre gardurile ghimpate, asfixiindu-ne şi topindu-ne sub arşiţa neîndurătoare de Bărăgan. Dar, măcar, vom fi mulţumiţi sufleteşte: în sfârşit, s-a făcut dreptate, în sfârşit s-a mai reparat o mare greşeală a sistemului comunist.
