Skip to main content

Razbunarea suprema

Daca, prin absurd, in decembrie 1989 nu s-ar fi intamplat nimic - si nici in perioada scursa de atunci si pana in prezent - si daca ar mai fi trait, Nicolae Ceausescu ar implini, luni, 91 de ani. Tara ar fi fost in sarbatoare - o sarbatoare fortata, cu osanale, cantece patriotice si raportari spectaculoase ale indeplinirii planului cincinal. Daca nu ar fi fost impuscat pe 25 decembrie 1989, Ceausescu ar fi avut probabil viata generalului Stanculescu - cercetat la nesfarsit si plimbat prin tribunale - sau ar fi ajuns poate senator ori chiar presedinte (romanii ar fi fost in stare, cred, de o asemenea grozavie). Este insa putin probabil ca fostul dictator sa mai fi apucat aceasta varsta, oricare ar fi fost contextul. Pe 26 ianuarie, cu siguranta, se vor gasi cativa care sa-l jeleasca pe la Cimitirul Ghencea - cum se intampla in fiecare an. Insa exista si mai multi care il pomenesc aproape in fiecare zi pe Nicolae Ceausescu si care spun ca acesta nu ar fi trebuit impuscat acum 19 ani. Daca ii intrebi de ce, or sa-ti enumere o serie intreaga de realizari ale multilateral-dezvoltatului socialism, condus cu pricepere de mult-stimatul si iubitul mare conducator, de care ei duc lipsa in vremurile acestea. Si ceea ce este cu adevarat de neinteles este amnezia care i-a cuprins pe toti acesti oameni, tocmai cand ii pui sa-si aminteasca de lipsurile pe care le resimteau atunci. Si, din pacate, tot mai multi uita, de fapt, de ce a fost impuscat Ceausescu pe 25 decembrie, la Targoviste. Ei au o gramada de teorii legate de conspiratii de tot felul, insa fostul dictator comunist nu a fost omorat din cauza unei lovituri de stat ori pentru ca stia prea multe despre noii detinatori ai puterii. Ceausescu a fost impuscat pentru cele 200 de grame de preparate la care aveai dreptul pe saptamana atunci, pentru kilogramul de carne lunar care iti era destinat, pentru ratia de jumatate de paine pe zi de persoana, pentru cantitatea de 0,75 litri sau kilograme de ulei ranced, malai necernut sau faina gri, la care aveai dreptul in fiecare luna, pentru cele cateva banane verzi de care reuseai extrem de greu sa faci rost si pe care le tineai pe sifonier, infasurate in ziar pentru a se coace, pentru cele doua portocale pe care le primeai doar de Craciun, pentru ratia de 4 oua pe luna, pentru cozile infernale la care erai obligat sa stai zile intregi, pentru a ajunge la toate aceste produse alimentare. Ceausescu a fost impuscat pentru crevetii vietnamezi, pentru mancarea mizerabila de la restaurant pe care erai obligat sa o cumperi atunci cand voiai sa bei o bere, pentru listele de asteptare de ani de zile, pe care trebuia sa te inscrii atunci cand doreai sa-ti cumperi un frigider sau un televizor, pentru ratia de 25 de litri de benzina pe care o primeai lunar pentru a avea voie sa te plimbi cu masina, pentru cele doua-trei ore de program la televizor, in care nu-i vedeai decat pe "marele conducator" si "marea savanta de renume mondial". Ceausescu a fost impuscat pentru muncile agricole la care erai trimis cu forta inca din clasa a cincea, pentru serile fara curent electric si invatatul la lumanare, pentru iernile fara caldura in apartamente, pentru presiunea aproape inexistenta a gazului, pentru sedintele de partid, pentru lipsa de perspectiva in cariera si plafonarea profesionala care te asteptau in cazul in care nu deveneai membru de partid si mai ales pentru teroarea aceea permanenta si omniprezenta, pe care o simteai la scoala, pe strada, in autobuz, la coada sau acasa, atunci cand vorbeai la modul critic despre comunism, partid, Ceausescu ori cand voiai pur si simplu sa te plangi de toate aceste lipsuri si stiai ca nu o poti face decat in soapta. A fost impuscat pentru durerea pe care o simteai atunci cand iti inghiteai toate aceste nemultumiri, dar trebuia sa mergi la defilarile in care era preaslavit cuplul dictatorial. De aceea a fost impuscat Ceausescu pe 25 decembrie 1989 si de aceea nu si-a mai putut serba el ziua de nastere pe 26 ianuarie. A fost un Craciun in care, cu totii, ne-am simtit razbunati. Si extrem de bucurosi. Si, sincer sa fiu, oricit de rau ar fi acum, tot este mai bine ca atunci.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati pe facebook.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

Comentarii

 
 

INFORMAŢII CONTACT

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro

 

Director general: Monica Paraschiv

Director: Silvia Preda

Şef departament publicitate: Sorin Preda

Redactor Şef: Florentin Coman

Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu