Judecători, procurori, prefecţi, notari, primari, jurişti, secretari de primării, arhitecţi, cu toţii au închis ochii sau au participat activ la sfâşierea unui judeţ întreg. Ca o ciută rănită, încolţită de hiene şi lipsită de protectori, Brăila şi-a plecat genunchii şi s-a lăsat muşcată, mâncată, mulsă, posedată.
Să nu ne ascundem după degete. Chiar aşa, căzută la pământ, tăvălită, murdărită, pângărită, Brăila mai are multe de oferit. Este încă o pradă consistentă şi vulturi negri plutesc în cercuri deasupra ei, în timp ce jos, cu colţii rânjiţi în zâmbete de politicieni responsabili, jivinele îmbuibate nu reuşesc să-şi astâmpere foamea. Sub masca unor argumente pompoase, în noile hotărâri CLM se ascund alte muşcături dureroase, iar în pixul responsabililor din Primărie, Prefectură ori CJ sclipeşte gingia umedă a unei fiare. Terenuri pe faleză pentru prietenul regelui junglei, Pădurea Stejarul pentru termitele imobiliare, fierul vechi de la CET ori dulcele lapte al termoficării pentru o haită sau alta.
Unde eşti tu în toată povestea asta? Unde sunt eu? Unde suntem noi? Acolo, jos, în ţărână, sângerând, înconjuraţi de fiare care rânjesc. Şi chiar dacă nu simţi, colţii lor se înfig adânc în tine fiindcă, mereu, carnea Brăilei a fost carnea ta. Doar că o ceaţă groasă ne stăruie pe pleoape de nu realizăm cu adevărat ce se petrece.
Da, noi suntem prada, iar raptul continuă.
