Eu mă refer la mândria de a fi român în condiţiile în care o majoritate a concetăţenilor noştri au reacţionat într-un anumit fel, şocând la modul pozitiv lumea civilizată. Ei bine, asta am simţit luni, 17 noiembrie, când am aflat rezultatul alegerilor prezidenţiale. Când am scris ultimul editorial - "Bunul simţ, păcat strigător la cer în România" - înainte de turul II, nici prin cap nu-mi trecea că majoritatea celor cu bun simţ care se va prezenta la urne va fi atât de zdrobitoare. Credeam că în eventualitatea în care Klaus Iohannis va câştiga va fi cumva "în buză" şi asta datorită voturilor din diaspora. Nici nu visam că mobilizarea generală va atinge categorii largi de votanţi din ţară, inclusiv, surpriza, surprizelor, mulţi tineri. Acum putem răsufla uşuraţi: justiţia este în siguranţă, iar românii, cel puţin majoritatea care a votat un minoritar la cea mai înaltă funcţie din stat, au dat o lecţie de spirit democratic înalt atât Europei cât şi Statelor Unite. Trebuie însă să nu ne-mbătăm cu apă rece: Klaus Iohannis este unul singur. Sigur, vocea lui, atunci când se va adresa Guvernului sau Parlamentului, va avea autoritatea milioanelor de români care l-au votat, dar nu ajunge. Punct şi de la capăt, asta a spus preşedintele ales că a fost semnalul tras de români. Ei bine, sintagma "punct şi de la capăt" trebuie aplicată întâi şi întâi noului PNL. Fără penali, fără oportunişti, fără fripturişti sau afacerişti care se şi văd, probabil, cu conturile colcăind de milioane de euro, dar mai ales fără certuri în teritoriu, fără mahalagisme prin presă. Dacă acest nou mare PNL vrea să câştige parlamentarele din 2016, atunci imaginea lui Iohannis trebuie să curgă firesc peste filiale. În acest context, din punctul meu de vedere şi în spiritul Constituţiei, PSD ar trebui lăsat la guvernare, doar dacă, sigur, nu pică guvernul Ponta, trântit de-ai lui sau nu se decide ieşirea de la guvernare. În niciun caz noul PNL n-ar trebui să adune toate ciurucurile din Parlament ca să schimbe majoritatea şi să dărâme guvernul. Şi ştiţi care-i culmea? Abia acum sunt şanse ca Victor Ponta să se apuce de guvernare şi să fie nevoit să o facă bine, dacă vrea să nu dispară la doar 40 de ani de pe scena politică. Ba mai mult, dacă ne luăm după spusele lui Alin Teodorescu, ceea ce vine din spatele lui Victor Ponta, ca posibile variante de lideri, în cazul în care actualul premier este mazilit de baroni, înseamnă dezastru pentru social-democraţia românească. Teodorescu se referea desigur la şansa reală de reformare a PSD. Altfel spus, sociologul a dat de înţeles foarte clar că Ponta este, la ora actuală, singurul lider social - democrat care-ar putea să reseteze imaginea PSD. Fără baroni, fără penali, fără moguli, fără minciuni şi, nu în ultimul rând, fără aroganţă, cam asta ar însemna "punct şi de la capăt" pentru PSD la centru, dar şi în filiale. În caz contrar, previziunile lui Alin Teodorescu sunt sumbre cu privire la viitorul acestui partid, contabilizat în procente. Şi cine crede că moartea acestui partid va fi "de bine" pentru noi, toţi, se înşală. România are nevoie de stânga, aşa cum are nevoie şi de dreapta, cu o condiţie: ambele reformate.
