Tentativă în care era chiar să accidenteze poliţişti, în condiţiile în care aceştia au strigat, când s-au dat jos din maşini, „Stai, Poliţia!", având insignele şi vestele de identificare la vedere. Mai mult, procurorii spun că, în acest context, dacă ar fi trăit, Sorin Pârvu ar fi fost acuzat de tentativă de omor. Adevărul îl va stabili, însă, într-un final, o instanţă de judecată, după ani şi ani de la tragica întâmplare, căci aşa cum a declarat Pârvu tatăl, lucrurile nu se vor opri aici.
Recent, într-un alt caz, un poliţist a fost omorât în Bucureşti după ce a fost târât de o maşină condusă de un individ băut, care a refuzat să oprească la semnalele mai multor echipaje ale Poliţiei Rutiere - de data aceasta cu maşini inscripţionate şi cu poliţişti în uniformă. Sunt cazuri diferite, dar care au în comun un lucru: poliţistul în acţiune.
Poliţistul român în misiune (exceptând „cagulaţii") este, de multe ori, lipsit de fermitate - de la simplul agent care opreşte în trafic vreun şofer „tupeist" şi până la poliţistul atacat cu toporul în stradă de vreo ceată de „minoritari".
Foarte mulţi dintre românii care au de-a face la un moment dat cu Poliţia consideră că este normal „să te iei în gură" cu poliţistul, să-l îmbrânceşti, să-l înjuri, să-l jigneşti, să-i rupi uniforma, să-i arunci cascheta. Şi asta pentru că legile care să-i confere poliţistului fermitate sunt proaste ori inexistente. S-ar întâmpla aşa ceva în SUA? Sau în Austria, Germania ori chiar Ungaria? În niciun caz! În SUA, de exemplu, în cazul în care cineva încearcă să intre cu maşina intenţionat într-un poliţist, şoferul n-ar fi împuşcat din greşeală, ci direct, în plin, nu de un poliţist, ci de toţi, nu cu un glonţ, ci cu câteva zeci.
Poate nu vrem să se ajungă chiar la aşa ceva (în definitiv, nimic nu justifică omorârea unui om), dar este nevoie de un cadru legislativ clar, care să-i ofere atât poliţistului protecţie şi dreptul la fermitate, dar şi civililor corecţi imunitate la abuzuri din partea oamenilor legii. Trebuie să le intre în cap şmecherilor de orice tip - de la mărunţii băieţi de cartier până la politicieni, şi de la interlopi până la bogătanii cu „protecţie" - că poliţistul trebuie respectat. Dacă nu din convingere, atunci de teamă. Aşa stau lucrurile mai peste tot în lumea democratică. Cum la fel orice cetăţean corect trebuie să ştie că este ferit de orice excel de zel inutil, pentru că sunt destui români puşi în aceste situaţii.
Desigur, vor exista şi poliţişti tentaţi şi mai mult să abuzeze de o lege care să le-ar oferi protecţie sporită, aşa cum se întâmplă şi prin alte părţi, dar pentru a se evita asemenea probleme există o soluţie extrem de simplă: camere video pe orice maşină de poliţie, microfon conectat pentru fiecare poliţist şi poziţionarea camerei, de fiecare dată, spre locul acţiunii. Iar un sistem de genul acesta costă maxim 200 de euro. O investiţie modică, dacă ne gândim la celebrele Logan-uri pentru Poliţie, de 70.000 de euro bucata, de pe vremea Guvernului Tăriceanu. O aparatură necesară atât pentru protejarea civililor, cât şi a poliţiştilor. Cum ar fi fost dacă, în cazul Sorin Pârvu, de exemplu, ar fi existat o filmare făcută de pe una din maşinile de Poliţie? Cu siguranţă, nu s-ar mai fi pierdut 6 ani prin justiţie pentru căutarea adevărului. Adevăr care, oricum, la final tot va nemulţumi pe cineva.
