Şi, cum criza de medici din spitalele brăilene cât şi din întreaga ţară, de altfel, este bine cunoscută, pentru că specialiştii noştri au plecat în masă să lucreze în străinătate, atât pentru bani, cât şi pentru a-şi construi o carieră civilizată, bolnavii sunt nevoiţi să aştepte cu lunile o programare. Asta, dacă afecţiunea respectivă este una pe care o poţi duce pe picioare şi nu mori cu zile până-ţi vine sorocul să te plantezi la uşa unui medic specialist care să-ţi prescrie câteva analize sau alte investigaţii decontate de Casa de Asigurări de Sănătate.
Pentru a nu crea confuzie, din start trebuie să precizez că această "regulă" este valabilă doar pentru cei care trăiesc dintr-un salariu minim pe economie sau dintr-o pensie de nimic, nicidecum pentru cei care au buzunarele doldora şi îşi pot permite investigaţiile respective la cabinetele particulare ale aceloraşi medici, sau în clinici şi spitale din centre universitare sau de peste hotare.
Şi, pentru că am clarificat acest lucru, haideţi să reluăm cât de normal se derulează anormalul din sistemul de sănătate şi care este traseul pe care trebuie să îl parcurgă un asigurat şi haltele în care trebuie să aştepte să se finalizeze acest ritual.
Vă dau următorul exemplu: la începutul primăverii, un asigurat merge la medicul de familie pentru o anume afecţiune; acesta îi dă o trimitere la medicul specialist, dar, pentru că în oraş sunt specialităţi medicale la care numărul de medici este deficitar, după cum vă spuneam, este programat la sfârşitul lunii iunie. A trecut deja primăvara, a trecut şi o lună de vară şi, firesc, trimiterea respectivă nu mai este valabilă. Fără să existe o altă variantă, asiguratul revine la medicul de familie pentru o nouă trimitere şi, în ziua şi la ora stabilită, se plantează în holul spitalului şi aşteaptă conştiincios ca robotul să anunţe numărul său de ordine şi secţia la care trebuie să ajungă. După câteva ore bune de aşteptare, coboară cu o programare după vacanţa de vară şi un bilet de trimitere pentru investigaţii paraclinice decontate de Casa de Asigurări de Sănătate la parterul unităţii spitaliceşti, unde se află un laborator de analize medicale şi încearcă să-şi facă o programare pentru recoltare. Aici însă, surpriză! Pentru că a trecut deja aproape jumătate de an, laboratorul respectiv a terminat fondurile primite de la CJAS, iar analizele pot fi făcute doar cu plată.
Vă spuneam la început că această spovedanie o pot înţelege la adevărata intensitate doar cei care vegetează dintr-un biet salariu sau dintr-o pensie amărâtă? Ei bine, dacă îţi permiţi plata investigaţiilor respective, te poţi considera un om salvat. Dacă nu beneficiezi de acest privilegiu, sau trebuie să îţi mai cumperi şi alte medicamente, pentru alte probleme de sănătate, eşti deja în corzile disperării. De mâine trebuie să baţi la uşile altor laboratoare de analize medicale care au contract cu Casa de Sănătate, să colinzi oraşul în lung şi în lat, ca în final să primeşti acelaşi răspuns.
Sau, să te dai peste cap şi să faci rost de bani, să mai strângi o dată cureaua şi să-ti plăteşti toate analizele, deşi ai cotizat o viaţă la fondul de sănătate. Între timp, mai trece un anotimp, iar anormalul devine din ce în ce mai normal...
